Conductele petroliere pe traseul Băicoi - Ploieşti - Giurgiu, montate de ocupantul german în anii de ocupaţie din timpul primului razboi mondial (1916-1918), zona portuară, şi comunicaţia directă cu Capitala, vor face din portul Giurgiu o ţintă predilectă în cadrul campaniei aeriene a Aliaţilor deasupra României în anii 1943-1944. Pe baza deciziei politice luată la Conferinţa de la Casablanca (ianuarie 1943), Ploieştiul devine al patrulea obiectiv al ofensivei de bombardament strategic. Serviciul Secret american (S.O.E.), la 23 iunie 1943, oferea concluzii deosebit de convingătoare pentru aviaţia strategică a S.U.A.: principalele surse petroliere provin din România; Ploieştii reprezintă cea mai mare concentrare productivă dintr-un total de 128 centre petroliere; căile ferate; conductele de petrol "care asigură transportul a circa 1 mil./tone/an din Ploieşti spre Giurgiu".   

Din cele peste 40 de raiduri aeriene desfăşurate asupra României, în perioada 1 august 1943 – 19 august 1944, Giurgiu a fost ţinta a cinci incursiuni aeriene, trei de zi (11 iunie, 23 iunie, 3 iulie) şi două de noapte (2/3 şi 28/29 iunie 1944). Fostul judeţ Vlaşca s-a aflat pe traiectul de zbor al raidurilor care vizau ca obiective zona Ploieşti şi Capitala, unde numeroase lupte aeriene s-au soldat cu prăbuşirea a zeci de avioane, atât "amice", cât şi inamice (aproximativ 30 de bombardiere anglo-americane faţă de cele 50 avioane de vânătoare germane). Din cei peste 90 de piloţi luaţi prizonieri, cea mai mare parte au fost cazaţi într-o clădire din localitatea Timişul de Jos, judeţul Braşov, care aparţinea Primăriei Giurgiu. Oraşul nostru şi-a adus din plin contribuţia la sacrificiul naţional: 80 de morţi, sute de răniţi, 500 de familii sinistrate, peste 100 de imobile civile distruse, pierderi în valoare de sute de milioane de lei, la care se adaugă traumele psihice şi fizice ale locuitorilor acestui "oraş mic, mult prea mic,  pentru un război aşa de mare"!

Vă prezentăm în premieră imagini cu atacul aerian dar şi cu urmările bombardamentului din ziua de 11 iunie 1944, dublate de documentele vremii!

Acest raid a fost primul raid suveică (shuttle raids) deasupra României. În dimineaţa zilei 11 iunie 1944, "atacul, care s-a prezentat ca o cooperare a forţelor aeriene aliate din Italia, cu cele care au baze în URSS, a vizat oraşele Giurgiu, Focşani, Constanţa. Primele formaţiuni venite din Italia au fost alcătuite numai din avioane de vânătoare, care s-au îndreptat iniţial spre Bucureşti, cu intenţia de a angaja întreaga aviaţie de vânătoare a noastră, pentru ca apoi să se întoarcă în zona obiectivului principal – oraşul Giurgiu – în vederea protejării valului de bombardiere care au urmat". "Incursiunea inamică a intrat în spaţiul aerian Videle – Obedeni, cu direcţia nord-est. La ora 8,45, alt val a coborât de la Cosmeşti spre Ghimpaţi – Giurgiu, care au sosit la ora 858. A.c.A. germană a deschis focul, iar de la ora 9,00 s-au lansat bombe asupra oraşului Giurgiu în 4 rânduri, de la altitudine foarte sus". Atacul a încetat la prânz. Cele 200 de avioane au lansat peste 700 de bombe asupra oraşului şi zonei petroliere. În port, "obiectivele vizate au fost: zona Cioroiu, gara fluvială, magaziile de mărfuri, podul Sf. Gheorghe. Obiective atinse: conducta petrolieră Giurgiu – Ploieşti, distrusă în 3 locuri, pontonul DDSG, împreună cu Agenţiile Unite de Navigaţie, linia CFR, pe o distanţă de un km., podul unde acostează ferry-boat- ul [...]. În zona petroliferă Cioroiu au fost distruse în parcul din fund 10 rezervoare petroliere, a fost distrusă casa pompelor, cablurile electrice şi legăturile electrice din zonă. De asemenea, cablul telefonic care făcea legătura cu Sofia".

Deşi atacul "s-a produs de la o înălţime de cca. 4000-5000 m şi la 30 de minute după darea alarmei, având suficient timp pentru a ieşi afară din oraş majoritatea populaţiei", situaţia raportată "este următoarea: în oraş – 69 case distruse, 35 avariate, 75 morţi, 8 răniţi; în port – 12 clădiri distruse, 2 avariate, 6 morţi". Populaţia, în urma acestui bombardament, "a fost foarte îngrijorată şi 75% a plecat în comunele rurale din judeţ. Funcţionarii şi familiile celor săraci rămaşi în oraş se refugiază pe timpul nopţii în cartierele periferice şi chiar pe câmp. Majoritatea comercianţilor au început să ceară închiderea magazinelor. În portul Giurgiu, activitatea a fost complet sistată. Vama Giurgiu s-a evacuat în oraş în localul Administraţiei financiare, iar Serviciul Hidraulic s-a evacuat la Slobozia. Agenţiile Unite de Navigaţie nu mai au nici un fel de acte ale vaselor, fiind obligaţi să ceară copii de la Centrala din Viena". Deşi, "starea de spirit a muncitorilor din port este agitată, nu au fost identificaţi agitatori şi nici nu s-au dedat la manifestaţiuni contrari ordinei publice şi siguranţei Statului". Şi autorităţile germane şi-au luat măsuri de precauţie. "Comandantul portului, care este şi comandantul Garnizoanei germane din Giurgiu, şi-a stabilit sediul în oraş, împreună cu birourile şi arhiva, precum şi cu materialele şi o parte din maşinile aflate în garaj".

Şi drama abia începuse! Englezii, atacatorii de noapte, încă nu îşi făcuseră apariţia!

muzeograf Florentin Breazu