Harta calamităţii din educaţie are un vârf ascuţit, la Giurgiu. După ce s-a clasat primul într-o competiţie a săracilor României, Giurgiu mai stabileşte un record nedorit: al III-lea cel mai nepregătit judeţ din toată România, la simularea pentru examenul de BAC. O clasare ruşinoasă pe podiumul neştiinţei, un loc garantat în topul sărăciei. Rezultatul este un „11 septembrie” educaţional. Cu toate astea, ştiu că vinovaţii trebuie căutaţi în altă parte. De prea mulţi ani, sunt promovaţi directori de şcoli şi inspectori generali la Învăţământ, numai şi numai pe baza unor prietenii ciudate, a unor relaţii prost ticluite, din care competenţa şi pedagogia au fost alungate cu violenţă. Din acest motiv, profesorii au devenit uşor frustraţi, unii s-au întors cu spatele la catedre, iar programa s-a transformat într-un surghiun sau într-un fapt-divers. Aşa s-a instaurat nepăsarea, consistent susţinută de cei care erau fie aleşi, fie plătiţi să facă o şcoală mai bună.

Iar ELEVII SUNT PRODUSUL PROFESORILOR. ACEASTA E CICLUL EDUCAŢIONAL.

Rezultatele examenului de bacalaureat din anul trecut şi simularea din acest an, NU sunt o vină a elevilor. În ultimii 20 de ani, toate partidele şi-au promovat clienţii politici în conducerile liceelor din România şi, mai grav, a Inspectoratului Şcolar Judeţean. IŞJ a devenit o oficină de partid, în care au fost şi sunt răsplătiţi veleitarii şi aventurierii politici. Aceşti oameni au un singur merit: sunt fideli unor şefi politici. Aşa a fost posibil ca personaje fără pregătire şi fără nici un merit să ajungă în funcţii de anvergură ale educaţiei giurgiuvene.

Astăzi, elevii sunt cei care au plătit acest preţ. După ei, vinovaţii se lasă aşteptaţi, de la şeful IŞJ până la directorul unei şcoli de comună, cu toţii refuză să răspundă pentru acest dezastru. Pentru cel mai slab BAC din istorie, cel din 2011, au răspuns doar părinţii.

Poate nu e prea târziu să promovăm normalitatea: profesorii să fie buni şi pentru asta să aibe salarii pe măsură. Nu le putem cere nici lor să facă treabă, dacă nu le dăm linişte şi un salariu care să le asigure demnitate. Profesorii nu se pot duce să vândă cartofi pentru a-şi rotunji veniturile. Profesorii au nevoie de linişte ca să poată genera competenţă. Nu trebuie să le impozităm meditaţiile (cum vroia fostul guvern) ci trebuie să le răsplătim cunoaşterea. Să le stimulăm cerbicia pentru ştiinţă. Pentru că ei sunt adevăraţi paznici ai viitorului, ei sunt gardienii zilei de mâine. Fără ei, omenirea întreagă ar dormi pe crăci, pentru că n-ar şti ABC-ul drumul spre ”pâinea cea de toate zilele”. Dar pentru asta e nevoie să restabilim criteriile de valoare. De sus până jos!

Directorii să fie aleşi de sindicatele din învăţământ, adică dintre cei mai competenţi dintre profesori. Obedienţii să îşi caute de treabă, politrucii de serviciu să plece acasă! Eu cred că a venit timpul să ne întoarcem la normalitate. Trebuie să dăm o şansă tinerilor! Adică, oraşului.

Suntem în faţa unui dezastruos rezultat, o alarmă care anunţă primejdia şi pentru asta nu trebuie blamaţi elevii. Harta de mai sus ne arată geografia calamităţii de la BAC, în 2011, când Giurgiu a fost pe primul loc! Eu cred că putem mai mult decât atât!

E nevoie să ne întoarcem la normalitate. Elevii trebuie să prindă drag de şcoală, de carte şi de dascăli. Aceasta este paradigma prin care dăm o șansă copiilor noștri. Perioada experimentelor s-a epuizat. E timpul profesionalismului. E vremea să scoatem amatorii din posturile cheie. Altfel riscăm să devenim ”pitici aroganţi pe morminte înalte”, cum spunea poetul.Giurgiu merită mai mult.

Ăsta e oraşul meu şi eu, Radu Popa, asta susţin!