Când mergi de-a lungul şoselei de centură a oraşului Giurgiu, este imposibil să nu observi un fragment de zid, fortificaţie care odinioară asigura protecţia oraşului Giurgiu, intitulată sugestiv Tabia. În turcă, tabia înseamnă zid sau fortificaţie, zidul cetăţii Giurgiu fiind construit în perioada administraţiei otomane asupra Giurgiului, după anul 1774. Deşi figurează pe lista monumentelor istorice din România, bucata de zid zace în paragină şi uitare.

Un fragment din zidul de incintă al oraşului Giurgiu, ridicat de turci după 1774, se mai păstrează şi astăzi, dar este invadat de buruieni şi gunoaie. În ciuda faptului că autorităţile se laudă cu acest „obiectiv turistic”, nimeni nu a făcut nimic pentru punerea lui în valoare. Cu o vechime de peste 400 de ani, bucata de fortăreaţă turcească a rămas în picioare după ce, în 1830, generalul Kiseleff a dat ordin să fie demolat zidul Tabiei.

Aşa se face că bucăţile de calcar din fortificaţia Tabia au fost folosite la reconstrucţia oraşului. La dispariţia zidului au contribuit şi unii localnici, care au folosit bucăţi din piatră la construcţia fundaţiei caselor din zonă.  Nici fragmentul ce a mai rămas din fostul zid construit de turci nu este protejat de furia intemperiilor şi de nepăsarea celor care ar trebui să se ocupe de transformarea acestui monument istoric într-un adevărat obiectiv turistic.

Asta în ciuda faptului că ar putea fi inclus într-un circuit turistic şi ar putea fi o sursă de fonduri pentru Giurgiu, monumentul istoric este doar o ruină, care ar putea dispărea în următoarea perioadă.

Marcela Petcu