Au trecut 27 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, ani în care cei care au ieșit în stradă sau care și-au pierdut persoane apropiate au sperat că lucrurile se vor schimba și că sângele vărsat, pentru a reda românilor libertatea, nu a curs degeaba.

11 eroi

Mii de giurgiuveni s-au adunat în faţa Consiliului Judeţean şi unii dintre ei s-au hotărât să pătrundă în sediu. L-am închis pe primul-secretar într-un birou şi după aceea s-a vorbit de la balcon. Liderii vechiului regim comunist nu au fost bătuţi sau alungaţi de revoluţionari. Ion B. Popescu, primul- secretar al judeţului, a fost admonestat verbal, după care a fost păzit şi chiar hrănit de către revoluţionari. Mai mult, aceştia au avut grijă ca liderul comunist să-şi încaseze şi salariul.

Pe 23 decembrie s-a tras asupra unităţilor militare din turla unei biserici şi din blocurile aflate în apropierea obiectivelor militare, susţin revoluţionarii din Giurgiu. Armata a ripostat cu violenţă, ciuruind mai multe imobile şi executând foc cu armament greu (AG – aruncător de grenade) în turla bisericii. În haosul creat, soldatul Cătălin Petroşanu a fost împuşcat mortal. Deşi anchetele ulterioare au stabilit că acesta a fost omorât din greşeală de către unul dintre camarazii săi, dispunând neînceperea urmăririi penale prin motivaţia unei erori de fapt, mulţi oameni din Giurgiu mai cred şi astăzi că tânărul militar a fost împuşcat de terorişti.

În timpul Revoluţiei din 1989, la Giurgiu au murit încă şase persoane, după ce o autocisternă condusă de un şofer beat a intrat într-o coloană de demonstranţi.

Cu excepţia celor şase giurgiuveni ucişi de o cisternă, sunt încă doi soldaţi, unul din Crevedia şi un altul din Ghimpaţi, care au pierit la Revoluţie, la Bucureşti. Pe lângă aceştia, un contabil de la o brutărie şi un brutar, ambii din Giurgiu, au fost împuşcaţi mortal în Bucureşti.

Marcela Petcu