Vineri, 21 decembrie, are loc solstiţiul de iarnă, când vom avea cea mai lungă noapte a anului. Această dată marchează şi începutul iernii astronomice. Solstiţiul de iarnă este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui.

Axa polilor Pământului îşi păstrează, în primă aproximaţie, direcţia fixă în spaţiu, ea fiind înclinată cu 66 33′ faţă de planul orbitei terestre.

Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cereşti numit ecliptică, a cărui înclinare faţă de ecuatorul ceresc este de 23 27′. La momentul solstiţiului de iarnă Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23 27′ sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit tropicul Capricornului.

Prin urmare, la această dată durata zilei este cea mai mică din ani, 8 ore şi 50 de minute, iar durata nopţii este cea mai mare, având 16 orei şi 10 minute. În emisfera sudică a Pământului are loc fenomenul invers, marcând începutul verii astronomice.

Începând de pe 21 decembrie, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea, până pe 21 iunie, când vom avea solstiţiul de vară.