Fiu al unui cizmar din Odense, un mic orăşel danez astăzi cunoscut în toată lumea, nu a fost doar  un mare povestitor, nuvelist, romancier şi autor dramatic, libretist de opere şi vodeviluri ci şi un… neobosit călător.  Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, “Fetiţa cu chibriturile”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Este cel care a oferit cele mai frumoase poveşti, care au atras miliarde de cititori de-a lungul timpului. Bănuiesc că ştiţi despre cine este vorba, nu? 

Un călător modest, un mare scriitor

Ceea ce vă voi relata este o “poveste” cât se poate de adevărată despre cel mai mare povestitor al lumii.

Mai mult sau mai puţin cunoscut, între 1840-1841, Hans Christian Andersen, căci despre el este vorba, a călătorit continuu din Danemarca în Germania, Italia, Malta, Grecia ajungând până la Constantinopol, apoi s-a întors pe la Marea Neagră, urcând pe malurile Dunării mai apoi spre Germania şi de acolo în Danemarca. La Galaţi, Andresen se reîntâlneşte cu un compatriot de-al său, cizmarul Langa, stabilit aici de mai mulţi ani.

Langa îi povestise lui Andersen despre meleagurile noastre. De aceea, atras de faima ţinuturilor valahe, marele povestitor vine de la Constantinopol spre casă, pe mare.

Rezultatul acestei călătorii, care îl fascinează şi absoarbe totodată, a fost o altă carte de succes “Bazarul unui poet”, scrisă în 1842, considerată drept unul dintre cele mai bune jurnale de călătorie ale lui  Hans Christian Andersen.

Prima escală o face la Constanţa.

El călătoreşte la bordul unui vapor austriac.

Ceea ce vede pe malul românesc îl emoţionează şi îl face să menţioneze în jurnalul său următoarele: ”La o primă impresie totul are un caracter danez, blând şi zâmbitor”.

Pe parcursul călătoriei sale face câteva escale pe malul românesc dar şi la Havai, în Bulgaria.

Orăşelul din Valahia

Andersen străbate Bărăganul, ajunge la Giurgiu, Zimnicea, Orşova, Mehadia şi Cazane, locuri despre care cuvinte frumoase dar şi aspre despre rânduielile nedrepte pe care le întâlneşte în drumul său. Dar ce însemna, în faţa grandioaselor oraşe europene vizitate, un micuţ târg valaho-dunărean?

Şi totuşi el descrie el aşezarea de la Dunăre: “În cele din urmă am văzut un orășel în zona Valahiei. Era Giurgiu, a cărui fortăreață fusese distrusă de ruși. Un număr de localnici reamenajaseră aceste ruine. S-a vorbit și s-au pus multe întrebări despre starea de la Constantinopol și despre conflictele din țară. Soarele tocmai apunea. Turnul bisericii orașului, care în cele din urmă a fost acoperit cu tablă lucioasă, strălucea de parcă ar fi fost din argint; îți afecta privirea dacă te uitai la el. Aerul verii se simțea în atmosferă, de-a lungul câmpiei și a verzilor pajiști”, menţionează Andersen în “Bazarul unui poet” (pagina 279).

Inedit

În casa muzeu de la Odense, loc de pelerinaj al umanităţii, se pot admira sute şi mii de exponate de un real interes. Pe unul dintre pereţii din sala VI se pot observa desene care reprezintă figuri de oameni, un peisaj din Orşova şi un colţ al Dunării, desene executate de scriitor în vremea cât a fost “oaspete al ţăranilor din Valahia”, cum însuşi notează în scrierile sale.

Orice s-ar spune, chiar și niște simple însemnări despre oraşul nostru, lăsate de pana celui mai cunoscut povestitor al lumii, ne dau emoţii dar şi satisfacţii…

Vasile Arcanu

Din volumul (în pregătire) “Giurgiu, bulevard european”