Deunăzi, privind o fotografie  a Dunării ameninţată de secetă, scriam: imagine sugestivă a  Dunării. Îngrijorarea se simte peste tot! Fotograful a fost atent la nelinistile naturii.  O sugestie de cititor mi-am permis să fac. Numele fotografului, talentat şi totdeauna inspirat în surprinderea CLIPEI care să rămână, să nu fie in centrul imaginii, ci in stânga, jos!  Mi s-a răspuns: –  din păcate, dacă punem watermarkt-ul jos dreapta, fură fotografia fără a menţiona sursa. Anglicismul este impus de context? Putea fi şi un sinonim românesc?

Răspunzându-mi mai mult mie, am notat : furtul de presă, ca bun intelectual, se sancţionează. Nu se strică poza pentru că sunt…hoţi!  Până şi de… imagini foto! De diploma, de concursuri, de titluri academic, să admitem… : Spuneţi artistului fotograf că are un domeniu în care furtul îl onorează! Am zis odată că nu condamn pe cei care fură flori de la statuia lui Eminescu. Admir însă pe POET că are flori de furat!

Cu ceva ani în urmă, am lăudat hoţul care, în fiecare an, fura mâna unei muze a Poetului, într-un grup statuar, parcă la Galaţi. Şi asta pentru că, auzise el, hoţul, că ne-a rămas din antichitate o statuie celebră fără un braţ! Deşi i se punea mâna la loc muzei, hoţul se arăta nemulţumit şi o fura mereu! Nimeni nu ştie încă ce vrea hoţul!

Citeam, tot în presă, că un primar de pe Vlaşca, pentru a stăvili furtul de recoltă din câmp, a dat dispoziţie de primar ca, după ora 21, căruţele să nu mai circule în câmp, de parcă vinovate ar fi fost căruţele ar fi zis Păcală

La mine în sat, lui Moş Ruse i s-au furat dovlecii pe care-i avea la capătul unei bostane! Nu a reclamat la poliţie, dar a lansat în sat zvonul că el ştie hoţul şi că-l va face de râs în zi de sărbătoare! Nu a trecut mult şi, în via lui Moş Ruse, satul l-a văzut pe…săpând . Şi a săpat cât să fie plătiţi prin muncă dovlecii furaţi. Se vede treaba că Moş Ruse nu greşise, dar nici nu a spus vreodată că cel care îi sapă la vie ar fi cel cu dovlecii. Îşi dăduse cuvântul că nu-l va face de râs! Ce timpuri! Ruşinea ţinea loc de articol de lege!.

Stau la îndoială dacă trebuie să invoc numele lui Vlad Ţepeş. Oricum, spiritul epocii sale îl trăim acum şi nu este vina noastră sau, altfel spus, este vina doar a noastră!

Într-un sat din Dolj, un ţăran s-a supărat cu nevasta pentru că, seară de seară, şi asta de când porumbul a făcut lapte, pleacă în câmp să-şi păzească tarlaua!

Mă trezesc uneori citând: -Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne…

Un vecin care-mi ghiceşte gândurile: –Apă de ploaie!  Şi tot el continuă: –Fă-te că plouă şi mergi înainte!

Las la aprecierea cititorului dacă, la lectura acestor rânduri, pune la sfârşit semnul exclamării sau semnul  întrebării.

Asociind serviciul antirabic cu serviciul anticorupţie, n-ar trebui, poate, în unele cazuri, să ne adresăm nu judecătorului, ci medicului ?

Dar, zău aşa, de unde atâţia medici?

Am avut de ales, când am formulat aceste gânduri, între epigramă, satiră şi pamflet, adică între bisturiu, cuţit de bucătărie şi satâr!

Oricum… vorbe, vorbe, vorbe!

Notă. Imaginea mărăcinilor este luată de pe net. Mărăcinii sunt printre noi!

Profesor Gheorghe Calotă