În copilarie fiecare din noi locuim pe o insulă. A mea a fost aceea a Micului Prinţ. Gazdă mi-a fost doamna profesoara Rodica Banu, evident profesoara de limba franceza. Spun – evident- deoarece numai in aceasta limba se poate comunica pe asteroidul ce gazduieste o singura floare.Doamna profesoara, vecina mea de etaj intr-un bloc de langa Turnul cu Ceas al Giurgiului, mi-a oferit si un ghid ilustrat al insulei:cartea lui Antoine de Saint-Exsupery. Cu desenele autorului şi cu dedicatia pentu prietenul lui pe cand era baietel.

In apartamentul vecin, mama adoptiva care avea in comun cu mama naturala limba franceza mi-a deschis tainele Hexagonului.Magnetofonul si casetofonul, piese rare pe atunci, îmi confereau ambientul sonor semnat Jacques Prevert, Edith Piaf, Charles Aznavour si cati alti.Intr-o lume inchisa mi se conferea un pasaport spre Alpi, Pirinei, Atlantic si Mediterana. Nu lipseau nici benzile de desene animate cu eroi din Razboiul galo-roman, personaje fantastice din jungla mamutilor, detectivi coborati din romanele moderne franceze.

Doamna profesoara Rodica Banu m-a invatat sa ma joc de-a scoala intr-o vreme in care jocol prima. Avea marea capacitate de a imi asculta pletora de sentimente- unele ancestrale altele supra realiste-toate echidistant de sincere. Domniei sale i-am citit pentru prima data jurnalul din Retezat unde fusesem alaturi de fiul sau Ionut si de alti cativa prieteni destoinici intr-o metanoia initiatica montana. La schimb mi-a oferit spre lecturare Memoriile lui Napoleon Bonaparte care a devenit de atunci efigia istorică a vietii mele.

Doamna profesoara Rodica Banu descinsa din ilustra familie a doctorului Mazilu caruia am avut onoarea sa ii citesc biblioteca medicala franceza-aceasta pe linie materna- iar pe cea paterna purtand sorgintea medicinei veterinare a reputatului doctor Stanica- s-a cuprins de toate aceste vesminte genealogice pentru a isi rodi propria spiritualitate si puritate afectiva.

Estompata de un sot atlant profesorul Ion Banu spirit herculean si paideic a ales calea femeilor troiene-plangandu-l pe Hector dar ducandui mai departe gloria prin copiii si nepotii ce nu vor lasa neamul sa se stinga. Feminitatea ingenua contopita cu o dorinta de cunoastere enciclopedica a purtat-o alaturi de mine in toate salile de conferinte de recitari sau de interpretari alegorice. A fost o vestala careia i-am adus inca din timpul vietii toate onorurile. Acum nu fac decat sa i le repet.

Dr. Cosmin Stefan Georgescu

4 noiembrie 2015,Giurgiu