Vânătorii au intrat în alertă asta după ce şacalii au invadat mai multe judeţe din ţară, în zona Dobrogei, Munteniei, dar şi în sudul Olteniei. Aceste animale reprezintă un pericol pentru vânatul mic, cum ar fi  iepurii şi căpriorii, dar şi pentru oameni, fiind purtători de rabie. În ciuda faptului că nu sunt specifici României, şacalii au fost împinşi în ţara noastră de lipsa hranei în habitatele din Spania, Grecia şi Bulgaria.

Şi în judeţul Giurgiu au fost semnalaţi şacali în pădurile limitrofe Dunării, potrivit unui reprezentant al Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Giurgiu.

Marian Dumitru, tehnician de vânătoare, ne-a precizat că şacalii au fost semnalaţi pe fondurile de vânătoare din Slobozia, Găujani, Oinacu, Gostinu, în special în pădurile limitrofe Dunării. Vânătorii giurgiuveni combat aceste animale printr-o „cotă de recoltare” aprobată de minister, în baza căreia pot fi vânaţi şacalii.

Numai în ultima perioadă au fost împuşcate 4-5 astfel de exemplare. Sălbăticiunile sunt periculoase atât pentru vânat, în special  iepuri, căpriori şi iezi de căpriori dar pot fi şi purtători de rabie. Şi asta în contextul în care singurul animal sălbatic vaccinat contra rabiei, este vulpea, imunizarea făcându-se prin momeli la vizuină, după ce s-au înmulţit focarele de rabie din ţara noastră.

Poate fi confundat cu vulpea

Şacalul este un mamifer carnivor sălbatic din familia Canidae, asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă şi cu botul ascuţit, care trăieşte în nordul Africii, în sudul Asiei şi în sudul Europei şi se hrăneşte cu animale mici şi cu hoituri. Este intermediar între lup şi vulpe, având forma generală asemănătoare cu a vulpii, dar blana cu aceeaşi structură cu a lupului, fiind numit de aceea şi „lup auriu“. Lungimea corpului este de 70-1-5 cm, fără a socoti coada (20-25 cm). La greabăn ajunge până la 50 cm înălţime. Greutatea maximă este între 12 şi 15 kg. Este, ca toate canidele, un animal potenţial omnivor, dar care preferă alimentaţia carnivoră. Se hrăneşte cu insecte, păsări, şoareci şi alte rozătoare, dar şi cu porumb, struguri etc. De asemenea, este şi necrofag. Activitatea sa este preponderent nocturnă. Împerecherea se face, ca şi la celelalte canide, în februarie – martie, gestaţia durând tot 62-63 zile. Cei 4-8 pui sunt lipsiţi de vedere 2 săptămâni, iar după trei luni de la fătare sunt înţărcaţi. Bârlogul de şacal nu e foarte adânc, dar este aşezat de obicei în locuri singuratice, în văgăuni cu mărăcinişuri şi alte locuri greu accesibile. Şacalii au pătruns în fauna autohtonă încă de acum 50 de ani, iar numărul lor e în creştere în sud-estul ţării. Originar din India, a pătruns prin Iran şi Turcia în Europa, în special în Grecia, Bulgaria şi Albania, apoi în România.

Marcela Petcu