Ziua Internațională a Femeii (denumită generic Ziua Femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 februarie 1909 în New York.

ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975.

Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

Vom încerca să prezentăm un colaj documentar referitor la modul cum era sărbătorită Ziua Femeii în perioada comunistă plecând de la documentele de arhivă existente în cadrul Biroului Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale şi de la fondul documentar al bibliotecii (colecţia de ziare de epocă naţionale şi locale).

În august 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană, Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. După Revoluția din octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai şi Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare.

Condiţia femeii în spaţiul românesc s-a construit simultan cu preocuparea pentru ascensiunea şi consolidarea regimului comunist. Rezervată faţă de schimbările radicale şi precaută faţă de distrugerea completă a ordinii tradiţionale, societatea comunistă preia şi o parte din stereotipurile patriarhale anterioare. Noua identitate a femeii se compune printr-un dublu proces de polarizare: pe de o parte, femeia este defeminizată în spaţiul public, devenind egală pe piaţa muncii cu bărbatul, dar pe de altă parte devine un subiect puternic sexualizat în spaţiul domestic.

Emanciparea socialistă a femeii aduce, aşadar, o dublă sarcină reprezentantelor sexului slab: aceea de a fi atât mame şi soţii grijulii şi iubitoare, cât şi bune cetăţene şi muncitoare eficace, contribuind la bunăstarea naţiunii socialiste.

În 1946, pentru prima dată în istoria naţională, femeile votează. Conform legii electorale nr. 560 din 15 iulie 1946, votul este universal, egal, direct şi secret, putând fi exercitat de toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 21 de ani. Aşadar, femeile primesc identitate politică, devin egale cu bărbaţii în faţa legii. Pot alege şi sunt eligibile. Exemplul prin excelenţă al unei înalte feţe feminine ajunsă în vârful puterii politice este Ana Pauker. După o activitate intensă în cadrul partidului, în 1947 este numită ministru de Externe al României. Prima femeie ministru de Externe din istoria ţării şi din lume!. În numărul din decembrie 1947, revista « Drumul femeii «  dedică articole ample înfăţişând toate detaliile ceremoniei de învestire şi însemnătatea evenimentului: această „numire ce va confirma sensul unui regim, subliniind rostul său progresist şi încununând sacrificiul şi martirajul unei femei”.

Celebritatea «tovarăşei » Pauker nu este, totuşi, unică. Revista „Femeia” face o inventariere a femeilor cu funcţii politice şi publice până în aprilie 1950: „femei miniştri, consilieri ministeriali, directori de ministere, 31 deputate în Marea Adunare Naţională, 64 directori de întreprinderi, 27 profesori universitari, o femeie decan şi academician”. „Sute de femei fac parte din Comitetele Provizorii de la oraşe şi plăşi, mii de femei au fost alese de curând ca asesori populari. Alte sute de femei gospodine, ţărance sărace şi mijlocaşe sunt propuse în noile conduceri ale cooperativelor », se arată, aproape statistic, şi în numărul din iulie 1949. Femeile de peste tot, cu o conştiinţă comunistă cinstită, devotate, participă la conducerea treburilor obşteşti”.

Documentele de arhivă existente la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor Naţionale existente în cadrul fondurilor fostului P.C.R. confirmă cele menţionate mai sus şi faptul că primele manifestări dedicate Zilei de 8 martie sunt menţionate mai pregnat începând cu anul 1950.

Într-un document din anul 1954 este invocată experienţa „femeii sovietice”  şi sprijinul acordat de Partid: „Cu prilejul zilei de 8 Martie – Ziua Internaţională a Femeii,- gândul nostru se îndreaptă către voi bravele fiice ale Marelui şi eroicului popor rus. Femeile din Republica Populară Română, datorită sprijinului efectiv şi multi lateral acordat de Uniunea Sovietică, precum şi conducerii înţelepte a Partidului nostru drag, trăiesc o viaţă nouă luminoasă, asigurându-li-se, aşa cum niciodată în trecutul negru de exploatare şi mizerie în regimul burghezo-moşieresc nu ar fi putut visa, deplina egalitate în drepturi cu bărbaţii în toate domeniile de activitate ceea ce le-a dat posibilitatea să obţină succese grăitoare în muncă”.

Comisiile de femei (noua formă de organizare) şi „adunările delegatelor alese de masa femeilor de la oraşe şi sate şi îndrumate direct de Sfaturile Populare – organe locale ale puterii de Stat -, creiază cele mai largi posibilităţi de cuprindere a femeilor la gospodărirea oraşelor şi satelor”.

Se dădea ca exemplu faptul că în regiunea Bucureşti un număr de 30.588 femei lucrează ca delegate pe lângă Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare, „aducând un preţios aport la înflorirea oraşelor şi satelor noastre”.

La 20 Decembrie 1953, se specifica că „au fost alese deputate în Sfaturile Populare din regiunea Bucureşti 3.283 femei, din care 508 sunt membre ale Comitetelor Executive, majoritatea acestora deţinând posturi de răspundere ca preşedinte, vicepreşedinte şi secretare ale Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare” iar „în cele 185 gospodării agricole colective din regiunea Bucureşti, sunt membre ale Consiliilor de conducere 180 femei, recrutate din rândul colectivistelor fruntaşe cu munci de răspundere, brigadiere şi şefe de echipă, care au obţinut succese însemnate în mărirea producţiei la hectar, creşterea vitelor şi dezvoltarea altor ramuri de producţie din cadrul gospodăriilor agricole colective”.

Femeia juca un rol important în campania agricolă de vară, în acţiunea de recoltare, treerat şi colectări iar în „mediul rural, sute de femei au fost calificate şi lucrează în sectorul cultural-educativ, ca directori de cămine culturale, bibliotecare, operatoare de cinematograf şi staţii de radio emisie”.

Sub semnul acestor succese, „Comisia de femei a regiunii Bucureşti, în numele tuturor femeilor cinstite şi muncitoare din această parte a ţării, cu ocazia zilei internaţionale a femeii, trimite femeilor ruse un salut fierbinte şi urările cele mai sincere de sănătate şi noi succese în muncă” deoarece  „sub conducerea înţeleaptă a gloriosului şi invincibilului partid comunist al Uniunii Sovietice şi a Guvernului Sovietic, femeile ruse au cunoscut succese însemnate pe drumul construirii comunismului în patria noastră, a luptei pentru menţinerea şi consolidarea păcii în lumea întreagă, cucerind administraţia şi încrederea întregii lumi muncitoare”.

În acelaşi an (1954) la nivelul Comisiei de Femei din cadrul Raionului Giurgiu în ziua de 8 martie  „Importanţa zilei de 8 Martie a fost prelucrată numai în miting, din 8 Martie, datorită situaţiei grele din oraşul nostru, ameninţarea inundaţiei. La mitingul organizat am avut o participare de 383 de femei, teza a fost prelucrată de Tov. Petra Vlaicu, Directoarea Şcolii Pedagogice. Atat teza cât şi telegrama trimisă Comitetului Femeilor Democrate din R.P.R. au fost citite în mod curgător şi pe inţelesul tuturor.”

În anul 1955 în oraşul Giurgiu se preconiza organizarea următoarelor activităţi:

• „2 festivaluri în cinstea zilei de 8 Martie, pentru procurarea de paturi pliante şorţuleţe, celor 2 cămine de cartier.
• Se va face un panou în centrul oraşului pentru popularizare a femeilor fruntaşe din întreprinderi.
• Se vor scrie articole speciale pentru 8 Martie.
• Se vor face schimburi de onoare la Spital şi Fabrica Fructonil.
• În cinstea zilei de 8 Martie, se va organiza un miting, unde vor lua parte femeile din oraşul Giurgiu”

După „prelucrarea tezei în legatură cu ziua de 8 Martie », echipa artistică a Casei de Cultură Giurgiu a prezentat un program artistic urmând ca « un numar de 50 de femei, să scrie femeilor din U.R.S.S. şi din ţările cu democraţie populară, arătând realizările lor în muncă”.

„La staţia de radioficare a oraşului au fost  popularizate femeile care s-au distins în muncă, în cinstea zilei de 8 Martie (din întreprinderi, G.A.S., Creşă, Cămine şi Spital)”.

Se întocmea şi un Plan de munca pentru perioada  1 ianuarie – 31 martie 1955 care avea ca subiect „Întâmpinarea cu succes a zilei de 8 Martie, ziua femeii”  în care se menţiona : „În vederea acestei zile vom cauta ca toate femeile şi fetele din întreprinderi şi instituţii sa fie mobilizate în întreceri socialiste şi patriotice pentru realizarea si depaşirea planului de producţie, să ducă muncă de lămurire în problema calitaţii mărfurilor, reducerea rebuturilor şi recuperarea deşeurilor. Disciplina în muncă, respectarea programului de muncă, popularizarea fruntaşelor şi staţia de amplificare, participarea într-un număr cât mai mare a femeilor la mitingurile ce se vor ţine cu ocazia acestei zile.”

În perioada 1956 – 1960 obiectivele partidului devin şi obiectivele organizaţiilor de femei din Raionul şi oraşul Giurgiu şi în acest sens se întocmeşte un „Proiect de măsuri întocmit de COMITETUL ORGANIZATORIC DE FEMEI AL RAIONULUI GIURGIU, în vederea întampinării Conferinţei Naţionale şi a zilei de 8 Martie” în care se aminteşte: „Directivele Congresului al II-lea al P.M.R., a pus ca sarcina principală în faţa organelor de partid şi de stat, şi a tuturor organizaţiilor de masă intensificarea muncii politice pentru transformarea socialista a agriculturii, în vederea măririi producţiei agricole la hectar, cât şi a dezvoltării creşterii animalelor şi păsărilor” şi în acest sens „Pentru a putea evita o serie întreagă de măsuri propunem pentru îmbunătaţirea muncii în rândul femeilor următorul plan de măsuri:

• Comitetul Raional al femeilor care a fost ales astăzi va antrena şi urmări ca în toate domeniile de activitate, economic, politic şi social – cultural să fie antrenate majoritatea femeilor din raion;
• Pentru transformarea socialistă a agriculturii, comitetul raional va lua măsuri să se prelucreze statutul G.A.C., şi a întovărăşirilor în toate comitetele comunale şi săteşti precum şi în cercurile de citit;
• De asemeni se va organiza vizite cu femeile din sectorul individual la G.A.C. fruntaşe ;
• Se va organiza 2 consfătuiri cu femeile fruntaşe din G.A.C., Putineiu şi Stăneşti, unde se vor populariza rezultatele şi avantajele bune obţinute de colectivişti ;
• Pentru a da posibilitatea femeilor colectiviste să participe toate la muncă, comitetul raional de femei va lua măsuri de a deschide gradiniţe sezoniere la G.A.C., unde întruneşte numărul stabilit (20 copii) ;
• Comitetul raional de femei va lua măsuri de a instrui comisiile de femei din G.A.C… ;
• Pentru îndeplinirea planului de achiziţii şi contractări la cereale şi lactate, Comitetul Raional de femei va lua măsuri ca să se prelucreze cu toate comitetele comunale şi săteşti cât şi în cercurile de citit, va prelucra toate hotărârile partidului şi guvernului cu privire la contractări ;
• Pentru ridicarea nivelului cultural şi politic al maselor de femei ;
• Se vor organiza 42 de conferinţe pe diferite probleme ca, educaţia sanitară, situaţia internă şi externă în cadrul căminelor culturale ;
• De asemeni comitetul raional de femei va lua măsuri ca în comunele din raion să se organizeze seri culturale unde se vor prezenta recenzii, conferinţe ;
• Iar în G.A.C., culturile roşii, comitetul raional va antrena comisiile de femei, să organizeze citirea în colectiv a unor carţi, recenzii, etc. ;
• Comitetul de femei va lua măsuri ca să se organizeze 10 cursuri de croitorie şi 5 cursuri de menaj ;
• Pentru ridicarea nivelului sanitar al femeilor, comitetul raional va antrena comitetele de femei din comune şi sate ca împreuna cu cadrele sanitare să organizeze 40 cursuri sanitare, unde sa se antreneze cât mai multe femei. De asemeni se vor organiza 5 cursuri G.B.A.S. la unitaţile socialiste ;
• Iar la şcoli şi internate se va organiza comitete de parinţi care au sarcina de a sprijini cadrele didactice în organizarea activitaţii şcolare şi asigurarea frecvenţei copiilor la şcoală ;
• Comitetul de parinţi are sarcina de a organiza consiliu între învăţători şi mame pentru a dezbate aspecte ale educaţiei copiilor în şcoala, familii şi societate.

Până la data de 30 Martie se va organiza o consfătuire cu fruntaşele în creşterea păsărilor unde vor fi stimulate cele mai bune fruntaşe cu diferite obiecte. De asemeni se va organiza o excursie”.

„În lumina învăţăturilor Partidului”,  Maria Gavrilă, învăţătoare din comuna Frasinu, Raionul Giurgiu, scria: „Ca mamă şi muncitoare din învăţământ mă străduesc zilnic să contribui la formarea unui tineret nou să desvolte în copii dragostea pentru patrie să le arăt că alături de voi mamele din Uniunea Sovietică luptam şi noi să păstrăm ceia ce am cucerit, acasă îmi învăt copilul că tot ceea ce vede astăzi s-a cîştigat prin jertfa multor mame sovietice, că mulţi soldati sovietici şi-au vărsat sîngele pentru eliberarea ţării noastre. Nu uit să arăt nici tov. muncitoare din satul meu unde muncesc ca învăţătoare despre ajutorul pe care l-am primit de la voi şi le-am vorbit adesea despre munca femeilor sovietice despre viata fericita pe care o duceţi şi multe exemple s-au vazut şi aci. La construcţia Şcolii zile întregi femeile n-au precupeţit timpul, la întovăraşiri munca este în toi.  Odată cu sosirea primăverei am început semănatul ca: mazăre, orz, ovăz şi altele. Pentru recunoştiinţa pentru care v-o purtăm noi femeile pentru sentimentele frumoase pe care le nutresc destoinicele învăţătoare sovietice, vă trimit această scrisoare şi vă asigur că sîntem alături mereu de voi de cauza socialismului în lumea întreagă”

Perioada 1965 – 1978 a fost o perioadă de relativă liberalizare aspect care s-a reflectat şi în sărbătorirea Zilei de 8 Martie.

În 1970 în ziarul „Scînteia” într-un articol dedicat Zilei de 8 Martie femeia este văzută astfel „Iat-o acasă, în ambianţa familială, lîngă copiii noştri, fructul iubirii noastre, proiecţie vie a viselor noastre de viitor. Iat-o, într-o altă imagine, printre colegii şi colegele de uzină sau de birou, conducînd strungul la fel de vrednic ca un bărbat … .”

Încet, încet lucrurile se schimbă şi în 1977 înt-un  articol dedicat Zilei de 8 Martie, în „Scînteia Tineretului” se vorbeşte „despre condiţia femeii în toate ramurile economico-sociale, statutul nou al femeii este parte componentă a structurii generale a societăţii noastre în cadrul căreia femeia ocupă un loc de cinste, demnitate, de înalt respect şi preţuire”. Se pune accent şi pe efectele distrugătoare ale calamităţilor naturale din acel an (cutremurul) şi depăşirea lor şi se aminteşte şi despre hotărîrea Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie 1973 care prevedea punerea în aplicare a unui complex de măsuri menite să asigure în continuare o sporire a rolului femeii în activitatea politică, economică şi socială.

La data de 7 ianuarie 1979, cu prilejul aniversării a 60 de ani şi a 45 de ani de activitate revoluţionară, prestigiul Elenei Ceauşescu începe să crească. Aceasta „acumulează prestigiu (sau măcar recunoaştere publică) tocmai datorită faptului că este partenera de viaţă a primei persoane politice a României”, primeşte chiar pentru a doua oară şi titlul de erou al României şi ordinul „Victoria Socialismului”. Însă apogeul elogierii este atins în luna noiembrie la Congresul al XII-lea al partidului, când, „pentru prima dată în istoria congreselor conduse de Nicolae Ceauşescu se adresează unei femei mesaje de recunoştinţă pentru contribuţia sa în activitatea de partid şi de stat”.

Anii ‘80 reflectă o nouă viziune pentru România. Încă din anul 1973, Ceauşescu defineşte rolul şi statutul femeii. La şedinţa plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, acesta declara că „Cea mai mare onoare pentru femei este să nască, să dea viaţă şi să crească copii. Nu poate fi nimic mai scump pentru o femeie decât să fie mamă»

Ceauşescu lauda femeia pentru dublul ei rol, de mamă şi de muncitoare, dar aceste cerinţe nu făceau decât să împovăreze femeia, imagini greu de reprodus vizual. Astfel, perioada anilor ’80 a reuşit sa creeze o dublă imagine: una a femeii productive şi una a femeii reproductive, niciodată aceste două viziuni nu s-au contopit vizual. Deşi „statul se aştepta ca toate femeile să fie superfemei, iconografia socialistă, dacă dorea să fie convingătoare, nu putea să dezvăluie această realitate”

„Ziua Internaţională a Femeii era de fapt Ziua Internaţională a Elenei” iar Ziua femeii avea să se transforme în ziua Elenei Ceauşescu iar „femeile ţării vor aduce un fierbinte omagiu tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al Guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, eminent militant revoluţionar, om de ştiinţă de înalt prestigiu internaţional, pentru eroica sa activitate consacrată propăşirii patriei, binelui şi fericirii poporului, pentru contribuţia sa de inestimabilă valoare la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, la fundamentarea şi aplicarea planurilor şi  programelor de dezvoltare economică şi socială a ţării, la înflorirea ştiinţei, învăţământului şi culturii, la afirmarea demnă a României în lume.”

În ceea ce o priveşte pe Elena Ceauşescu, aceasta reprezenta întruchiparea desăvârşită a femeii socialiste, în timp ce „femeile erau anonime şi ca muncitoare dar şi ca mame”, singura femeia care nu era anonimă fiind bineînţeles soţia lui Nicolae Ceauşescu, numele său fiind menţionat chiar şi atunci când apărea alături de alte femei, ele rămânând tot anonime sau simple „mame eroine” sau „muncitoare eroine”.

Toate aceste imagini, aceste măşti, nu au reuşit să ascundă anumite realităţi din viaţa femeii anilor ’80, „femeia nu e identificată niciodată ca individ, doar ca ideal, mit sau simplu, tovarăşă”, astfel încât ea reprezintă simbolul idealizat al naţiunii, fiind totodată şi victima politicilor socialiste. Deşi se doreau o imagine şi un statut ale femeii egale cu cele ale bărbatului, realitatea arată o femeie anonimă până şi în diferitele sale forme de reprezentare artistică, chiar şi pe coperţile revistei „Femeia”, reflectând astfel anonimitatea femeii în societatea românească.

Astfel, „românca a devenit ceea ce Lenin s-a temut când a conceptualizat <<noua femeie>> în socialism: mai degrabă o replică vizuală idealizată decât un adevărat individ anonim cu influenţă politică reală sau egală”

Aceste aspecte mai sus prezentate avea să se reflecte şi în presa locală, respectiv în publicaţia „Steagul Roşu”, astfel  în anul 1980  se menţiona în articolul „8 MARTIE – Ziua Internaţională a Femeii”: „Astăzi este Ziua femeii, zi cinstită pe toate meridianele lumii, de la a cărei proclamare se împlinesc 70 de ani…mii de femei … şi-au exprimat sentimente de profundă recunoştinţă faţă de partid, de stimă şi devotament nemărginit faţă de secretarul său general pentru toate cîte s-au înfăptuit şi se înfăptuiec în ţara noastră în vederea creşterii rolului femeii, participării ei active la conducerea societăţii, pentru îmbunătăţirea condiţiilor ei de muncă şi de trai” şi „În aceste momente sărbătoreşti, femeile de pe întreg cuprinsul Ilfovului (în componenţa căruia din puunct de vedere admnstativ – teritorial se găsea şi Municipiul Giurgiu), laolaltă cu ţara întreagă, îşi îndreaptă gîndurile pline de consideraţie, de stimă şi respect faţă de tovarăşa Elena Ceauşescu, militant de frunte, eminentă personalitate a vieţii politice, economice şi sociale, savant de reputaţie mondială, aducîndu-i odată cu omagiul lor mulţumiri călduroase pornite din inimă pentru exemplul pilduitor pe care li-l oferă în munca şi viaţa de toate zilele, pentru grija statornică ce o manifestă faţă de afirmarea femeilor în societate.”

Anul 1989 aduce tot mai mult în prim plan de Ziua de 8 Martie pe Elena Ceauşescu, iată ce se scris în  „Steagul Roşu” în articolul „8 MARTIE, Ziua Internaţională a Femeii – Cu sentimente de preţuire şi aleasă stimă”: „Ziua Internaţională a Femeii constituie un prilej deosebit pentru întregul nostru popor de a da expresie celor mai fierbinţi sentimente de preţuire şi aleasă stimă faţă de tovarăşa Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Public Executiv al C.C. al P.C.R., prin viceprim-ministru al guvernului, preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, luminoasă personalitate a vieţii politice a patriei, savant de prestigiu internaţional, care aduce o contribuţie remarcabilă la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a programelor de dezvoltare a ţării, la înflorirea ştiinţei, învăţămantului şi culturii romăneşti.”

„Cu firească mîndrie patriotică, femeile, toţi cetăţenii din judeţul Giurgiu, îi adresează sentimente de profundă dragoste şi aleasă preţuire tovarăşei Elena Ceauşescu, acum, cu prilejul Zilei de 8 Martie.”

Încet, încet, după 1990, Ziua de 8 Martie a devenit ceea ce trebuia să fie de la început de drept ZIUA FEMEII asociată cu apariţia primelor flori şi a primăverii.

Material realizat de

Mihai VRÎNCEANU,

consilier în cadrul Biroului Judeaţean al Arhivelor Naţionale Giurgiu