Deşi  a trecut ceva timp de când nepoatele mele, că am trei nepoate, au fost la mine,  amintirea a ceea ce au făcut ele este încă foarte proaspătă şi, ceea ce este şi mai important, merită a fi discutată.

Le priveam cu bucurie şi, întorcându-mă  în lumea unor lecturi trecute, mi-am adus aminte de Bunicul  şi Bunica , de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Ceea ce rămăsese întreagă şi neprefăcută era bucuria de bunic, bucurie care nu are egal şi care se multiplică de la copii la nepoţi, la strănepoţi, la stră, strănepoţi. Şi cei care pot măsura corect această bucurie sunt  bunicii. Ceea ce lipsea din ceea ce ştia bunicul din lectura anilor trecuţi era caierul de tors al bunicii, era scăunelul pe care îşi odihnea anii bunicul, lipsea şi Zâna Florilor din poveste, totdeauna neterminată pentru că  nepoţelul adormea.

Deziluzia bunicului a fost că, vrând să le spună o poveste nepoatelor, Ioana, cea mai mică, îl trage de mânecă şi, parcă   grăbindu-se spre ceea ce surioara ei mai mare îi spusese, îi zice:- Bunicule, stai să fac un selfie şi ridică telefonul mobil cu dexteritatea copilului care-şi  struneşte cu siguranţă păpuşile.  Precum un ţintaş abil, ocheşte pe bunic,  întoarce jucăria  şi: –Gata, Ce bunicule, nu crezi că ţi-am făcut poza? Uite,  şi dacă vrei facem şi un mic film!

Stăteam şi nu-mi venea să cred. Timpul o luase cu mult înaintea mea! Simţeam că nepoatele mele trăiesc într-un alt ev sau mai bine zis eu rămăsesem  în urmă! Degetele mele, când voi fi fost de vârsta ei, vor fi ştiut ce este ăla un selfie?

Cristina, că ea este mai mare şi chiar se crede mai mare, o trage de mânecă pe Ioana şi, cu un aer de învăţatoare, îi zice:–Lasă-l pe bunicu şi hai să ne jucăm de-a prima zi de şcoală, că la toamnă vei trece la …clasa pregătitoare şi să ştii!

Burghelul, Pitita, Baba-Oarba,  Ţurca sunt nume de jocuri ale copilăriei noastre ieşite din vocabularul copiilor de astăzi.

Şi am văzut nişte guralivi la televizor care vorbeau despre situaţia deplorabilă a învăţământului. Dacă ei vor fi văzut şi  în alte părţi copii care se joacă de-a prima zi de şcoală, sigur situaţia din învăţământ este în starea în care este nu din cauza copiilor!

Când ajungem la anumite nedumeriri, este bine să ne jucăm cu copiii. Să ne străduim să le înţelegem tâlcul unora dintre jocurile lor. Vom avea surpriza unor mari bucurii.[i]

Gh.Calotă, Brăila

[1] Notă:Pentru ziua de vineri, zi în care s-a născut bunicul acestor  întâmplări, astrologii babilonieni spuneau: „Nou-născutul de vineri este iubitor şi bun”. Cei născuţi vineri sunt guvernaţi de Venus, planeta dragostei şi generozităţii. Aceste persoane îşi petrec viaţa căutând dragostea, in toate formele ei şi sacrificându-se pentru binele altora.

[i] Întrebare: Cine se bucură de jocul atâtor copii abandonaţi! În blocul  în care locuiesc, într-un apartament de patru camere foarte bine dotat, sunt  câţiva  copii abandonaţi de părinţi! Bunicii şi părinţii lor ştiu că acestor copii le lipreşte dragostea lor?

Rândurile de mai sus, născute din bucuria de bunic, nu sunt mai puţin sincere!