Schimbările radicale „operate” de clasa muncitoare, după 1945, au fost mai mult schimbări în rău decât în bine. Totuşi, ne mai putem încă bucura privirea cu imaginile câtorva imobile care au reuşit să scape, ca prin minune, de sub şenilele buldozerelor şi excavatoarelor comuniste. Unele încă mai sunt… dar nu ştim cât timp se vor mai păstra.

Strada Gării, o adevărată carte de istorie

Strada Gării rămâne (chiar şi astăzi) impresionantă, fiind zona unde cele mai multe case n-au fost demolate, păstrând încă parfum frumos, de epocă. Aici redescoperim acel Giurgiu al perioadei interbelice, cu multe prăvălii.

Multe dintre imobile au fost renovate şi, deşi nu mai au rolul pe care l-au avut odată, destinul lor a fost unul fericit… pentru că ele, cel puţin, mai pot fi admirate.

(Acestea, din păcate, au fost demolate!)

Strada Gării este ca o carte care prezintă foarte frumos una dintre zonele comerciale ale Giurgiului de altădată, unde vizitatorii descoperă oraşul vechi cu ochii lor. Pe strada Gării sunt multe clădiri vechi, unele dintre acestea, vizibile şi astăzi, sunt prea puţin cunoscute de giurgiuveni.

De pildă, aceasta a fost construită acum 110 ani.

Hotelul „Ilie Ţăranu”, cum se numea odinioară,

păstrează atmosfera vremii până în zilele noastre.

O stradă, trei case şi  cinci personaje importante

Strada Vasile Alecsandri este un loc mai puţin umblat, dar cu mult farmec şi cu trei „bijuterii” de valoare ale istoriei noastre locale: casa în care a locuit o perioadă familia Vianu,

o familie care a dat un medic şi doi scriitori, unul dintre ei marele cărturar Tudor Vianu, casa în care a locuit primarul Gheorghe Orzea (1947, 1948), „decanul Orzea”, pomenit în „Moromeţii” lui Marin Preda, 

şi casa în care a locuit profesorul şi compozitorul Victor Karpis…

(Va urma)

Vasile Arcanu