Podul de la Călugăreni se află la jumătatea distanţei dintre Giurgiu şi Bucureşti şi până la refacerea lui, în 2006, era un reper istoric pe harta turistică pe harta României. Pe acest pod s-au aflat patru basoreliefuri, două dintre acestea reprezentându-l pe legendarul voievod Mihai Viteazu şi mai multe sigilii voievodale care indicau locul bătăliei de la Călugăreni însă s-au “risipit” sub ochii noştri, şi nimeni nu face nimic. Mai mult decât atât, basoreliefurile sunt incluse în clasa A a Monumentelor Istorice, de importanţă naţională, şi ar trebui repuse în valoare.

Salvate de Muzeul Judeţean

Pentru că aceste basoreliefuri sunt din bronz şi ar fi putut cădea pradă hoţilor de fier vechi au fost luate de specialiştii Muzeului Judeţean “Teohari Antonescu” şi “depozitate” în holul Prefecturii Giurgiu.

Cu ceva timp în urmă ele au fost incluse într-o expoziţie care a marcat, la vremea respectivă, 75 de ani de activitate a Muzeului Judeţean din Giurgiu. Un lucru admirabil. Cu siguranţă dacă nu s-ar fi întreprins acest demers el ar fi avut aceeaşi soartă ca şi a lanţurilor de la Monumentul Eroilor Francezi din Parcul Alei care au nimerit în “plasa” hoţilor de fier vechi. Locul lor nu este însă aici şi nici la Muzeul Judeţean.

Graba care strică… istoria!

Firma care a refăcut Podul de la Călugăreni, Azochim S.A., avea obligaţia de a include în proiect şi aceste basoreliefuri, aşa cum au fost găsite. Din păcate, graba cu care s-a făcut recepţia lucrărilor a dus la omiterea acestui amănunt esenţial. Basoreliefurile de la Călugăreni au fost realizate de sculptorul Constantin Baraschi (1902 – 1966) şi amplasate pe pod în 1935, cu ocazia aniversării a 340 de ani de la lupta istorică de aici. În 2006 au fost demontate cu ocazia construcţiei noului pod de la Călugăreni. De atunci se bate pasul pe loc şi nu ştim ce ne împiedică să valorificăm istoria. Actualmente ele nu mai prezintă interes pentru nimeni.

Dezinteres total

În prezent, nu se mai face nimic pentru a repune în valore aceste efigii, din cauza… banilor, deşi mult mai concret ar fi să spunem: dezinteres. Cum cele patru basoreliefuri din bronz cântăresc fiecare aproape o sută de kilograme, trebuie făcut ceva profesionist pentru amplasarea lor pe parapetul din două motive: acela de a nu fi furate cu uşurinţă dar şi de a nu cădea de pe postament. Până când aceste efigii nu vor fi repuse acolo unde este locul lor identitatea unei localităţi şi chiar a judeţului nostru este discutabilă. Oricum, lucrul esenţial este acela de a repune la locul de cinste emblema unei localităţi giurgiuvene, intrată în istoria mondială. Cât mai repede posibil pentru ca să nu spunem că, din păcate, este… “prea târziu”.

Vasile Arcanu