Pe data de 19 august 2016, cu un tren care pleacă în jurul orei 10, din Brăila, am plecat spre….Bucureşti! La Vlad Ţepeş nu se mai poate merge cu trenul! Podul de la Grădiştea a fost dărâmat de apele Neajlovului ajutate de mâini criminale ale unităţilor de transport auto S-a aprobat escavare, intenţionat, în amonte de pod, ceea ce a şubrezit rezistenţa podului în faţa şuvoaielor.

Dacă de acasă până la gară ne-am descucat cu taxiul, costă  7 lei, să tragî in gară de nişte geamantane pregătite da Doamna Calota ca si cum am fi plecat  într-o expediţie la Polul Nord, nu mai era treabă de vârsta noastră! Norocul a venit de la doi tineri! Studenţi cred că erau. Vâzându-ne cum tragem de geamantane, …:Ne daţi voie să vă ajutîm noi până la peron?…Şi au pus tinereşte, băiatul pe geamantanul mare iar fata pe geamantanul mai mic, dar la fel de greu!, şi ne-au făcut însoţitori până pe partea cealaltă  de peron.

-Vă mulţumim, am apucat să zic, pentru că, văzându-şi cuminţi de treabă, tinerii au plecat zâmbindu-ne. –Ce ar mai trebui să facem pentru a vă mulţumi pe cât meritaţi, am mai apucat eu să zic?? – Nimic, este suficient atât!

Şi câte lucruri nu se spun de către unii la adresa …tinerilor de azi! M-am gândit mult la ceea  ce ar trebui să ai în vedere  când faci o apreciere fals generalizatoare.

În tren. Pentru a-mi întări şi mai mult convingerea, un alt tânăr, cu ţinută atletică şi alura de rebel, îmi cere voie să mă ajute la ridicarea bagajelor pe  etajerele special făcute. A plecat râzând şi şi-a găsit de lucru cu o tabletă, nu prea departe! Ca şi cum ar fi ştiut că, în gară la Bucureşti, trebuie să le şi coboare!

–Mulţumesc frumos , i-am zis, iar pentru mine:-Uite, ce tineri minunaţi! Să fi zis aşa doar pentru că mă ajutaseră pe mine?  Nu, nu cred! Aş fi nedrept!

În tren, în vagon de standard european, întâmplarea face ca , în faţa noastră, să se aşeze …Victor şi cu mama sa!

Pentru a ni se părea mai scurtă călătoria, am simţit că şi mama lui Victor gândea la fel, am intrat în vorbă cu…Victor! –Câţi ani ai? Unde mergi? De unde vii?

Copil foarte frumos, mamei îi semăna, Victor atrăgea atenţia printr-un accent aparte al vorbei care-l făcea şi mai frumos!

Era născut în Franţa, avea 10 anişori, vorbea cu o maturitate impresionantă şi extrem de degajat! Dovada unei creşteri alese!

M-am bucurat să aud că  bunicii sunt brăileni, că studiază în Franţa, evident în limba franceză, undeva lângă Paris, că…în casă vorbim româneşte! …Nu-i aşa ,Victoraş, se adresează mama cu blândeţe copilului, mângîindu-l pe frunte.

-Desigur că  vorbim în limba română, dar nu trebuie aşa?

M-am convins că băieţelul vorbea foarte corect româneşte, foarte mobil în gândire, dovadă că el gândea şi în româneşte!

-Şi cum să nu vorbim româneşte, când venim la bunici, la Brăila şi la Bucureşti, cum o să vorbim,  mai zice mama, îmbrăţişându-l cu discretă eleganţă.

În Gara de Nord, furnicar! Nu ne grăbim!Aşteptam să vină nepoţica, Mădălina , să ne ia cu maşina şi să ne ducă la Vlad Ţepeş. Cu trenu  nu se mai poate merge!

M-am tot gândit:-Pe data de 31 august este Ziua Limbii Române!

Pe data de 3 septembrie urma să mă întâlnesc cu colegii. 62 de ani de la absolvirea Liceului Ion Maiorescu!

Am avut atâtea a ne spune, încât nu s-a mai găsit timp să relatez şi eu cele întâlnite!

Cu respect şi admiraţie pentru tineri de felul celor întâlniţi, şi nu doar în tren, o fac aici!

Gh. Calotă

Notă: În imagine, podul de la Grădiştea, Giurgiu,  PROBLEMĂ rămasă nerezolvată din anul 2005. Cu prilejul alegerilor parlamentare din toamnă, ce promisiuni se vor mai face?