Deunăzi,  avertizat de un distins prieten cu care, în 6 mai 1990 cred, am participat la primul  Pod de Flori… la Giurgiuleşti…

Cum, nu mai ştiţi ce a fost cu Podul de Flori? Au fost acţiunile anilor 1990 – 1991 în timpul cărora, pentru prima oară după Al Doilea Război Mondial, s-a putut trece Prutul, era atunci graniţă între România şi Uniunea, încă, Sovietică, într-o parte şi-n alta fără nicio formalitate de vamă!

 A fost primul referendum,  neanunţat putem zice, pentru REÎNTREGIRE, nu pentru UNIRE.

În opt puncte de trecere a Prutului –  Miorcani – Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești – români de pe ambele maluri, presa vremii vorbea de circa 1,5 milioane, nu ştiu dacă doar deoparte sau ar trebui să inmulţim cu doi, s-au întâlnit şi, împreună, au aruncat flori in apa Prutului!

În inima fiecăruia se auzeau acordurile Doinei Prutului, a lui George Buznea.

După câteva zile, acelaşi coleg mi-a spus că ar fi citit pe internet o apreciere din care îşi mai amintea :

Un interviu aproape tembel cu un adevărat şef de stat.

Interviul este cum am spus pentru că reporterul e un mare bleg, ca orice ziarist român euratlantizat. Cât de importantă ar fi fost o intrebare privind un referndum pentru unirea  – de ce nu REÎNTREGIRE?.n.n.- cu România – pusă acestui preşedinte care este decis să recurgă la voinţa poporului, prin referendum, dar nu vrea unirea cu Romania! Boul nici măcar nu l-a întrebat de ce nu este pentru unire…

Da, Dodon este un adevărat preşedinte de ţară. E deştept foc şi mai ales convingător – eşti sau nu de acord cu el, dar el are argumente. Este democrat, frate, dat în mă’sa!

Fără a discuta ceea ce colegul  meu îşi mai amintea, fără a fi de acord cu violenţa de limbaj, nu ştiu dacă  a colegului sau a celui de pe net,  voi incerca să răspund printr-o parafrazare la afirmaţia democratului frate, Igor ,   cuvântul frate în citatul de mai sus  este cu altă valoare contextuală, care ar fi spus că vrea să fim fraţi, dar fiecare la casa lui!

De eşti tu acela, nu-ţi sunt frate eu , dar  mai gândeşte-te! La noi era o vorbă, cred că şi în limba moldovenească ! sună la fel: – Dă-mi, Doamne, mintea românului a de pe urmă!

Notă: Foto , din presa vremii, luată de pe internet

Gh.C.

P.S. În 1990, IGOR DODON avea 15 ani! Era tânăr, cred că nu a participat. N-a trăit BUCURIA de  a arunca flori  în apa Prutului. Are tot timpul  înainte…