Nu!

Nu fântâna e de vine!

Dănuţ a vrut să trăiască! Şi aflăm cu bucurie de la medici, că evoluţia lui este spre bine!

Când mama lui Dănuţ,  provocată  fiind  probabil de întrebarea cuiva, a spus că am astupat puţul blestemat, a greşit! A spus-o la mânie, împinsă de durerea de mamă.

În ziua victoriei lui Dănuţ, că a fost în mod sigur prima lui mare victorie în viaţă,  scriam în Giurgiuveanul

In fiecare zi de 25 aprilie a fiecărui an, oamenii din Balta Sărată, Teleorman, să SLEIASCĂ fântâna pentru a cinsti DORINŢA BĂIETELULUI DE A TRĂI, pentru BUCURIA adusă românilor salvarea lui şi pentru a improspăta apa dulce a fântănii!. Salvatorilor, toată preţuirea!

Scria inspirat  într-o nuvelă Vasile Rusescu, giurgiuvean din Gostinu,  că MOARTEA FÂNTĂNII  este un păcat! Dar omorârea ei ce este?  Cum să omori izvorul?!

Când Dănuţ va veni acasă, şi îi dorim să vină cât mai repede că-l aşteaptă curtea cu toate orătăniile, oamenii satului să se adune şi să sleiască fântâna.

Vine vara şi este nevoie de apă! De apă rece!  Nu , fântâna nu este puţ blestemat.
Ea, FÂNTÂNA , l-a salvat şi, înaninte de toate , Dănuţ  a ştiut că Dumnezeu are în prajmă destui îngeri! El  ştie că mai are timp de joacă!

Oameni buni, chemaţi preotul să binecuvinteze locul, sleiţi fântâna şi aveţi grijă să nu deranjaţi jucăriile lui Dănuţ. De bucurie, de bucurie că Dănuţ este acasă, mai chiuiţi odată să se audă în tot satul!

Întâmplarea, cu totul nefericită, ne-a arătat cât de frumoasă este viaţa!

Gh.C.Br.