Răspunzând pe Facebook unei eleve, să-i zicem Beatrice, deşi ar fi sunat mai altfel Ileana, Maria, Ioana, elevă a unui liceu de renume din ţară, îi spuneam:

– Dreptul la timp il are fiecare generaţie! Fiecare are dreptul să-şi zică: -Pe timpul nostru…. Voi, Beatrice, aţi făcut mai mult.V-aţi instăpânit timpul vostru şi l-aţi introdus în poveste! Felicitări!

Mi-au venit apoi în minte două fapte care puteau căpăta acelaşi răspuns:

Anul trecut, la întâlnirea Promoţiei 1954, cu 11 clase, trei eleve de la Liceul Ion Maiorescu Giurgiu, V.A., I.S. şi D.D.,invitate la activitatea noastră, făcând parcă repetiţie pentru examenul de bacalaureat la proba  COMPETENŢA LINGVISTICĂ la LIMBA ROMÂNĂ, cu citate din poezia lui Anatol Codru şi cu un deosebit talent oratoric, au făcut din momentul respectiv o frumoasă poveste  a  angajării generaţiei lor în timpul pe care-l trăiesc!

M-am trezit zicând: – Bune rău!.

În copilărie, fără să ştiu că realizez un superlativ oximoronic,  spuneam despre o mâncare că  este bună rău, despre un pepene că este dulce rău!

Tot la şcoala amintită am auzit expresia elevi răi de buni!

Retrospectiv, gândindu-mă la Liceul Ion Maiorescu, trebuie să spun . şi fără nici cea mai mică ironie,  că a dat în timp elevi răi de buni!

Ce frumoasă este  LIMBA ROMÂNĂ!

La proba dată ieri, elevii au inţeles că acest lucru trebuia să-l argumenteze.

Prof. Gh.C.Br.