Scriam cu ani  în urmă: Când, în 1902, a scris articolul Oratori, retori şi limbuţi», Titu Maiorescu avea în spate o experienţă de aproape 30 de ani de parlamentar. Domeniul ii era nu doar cunoscut, ci familiar. In 1873, evaluând presa vremii sale, se arăta ingrijorat de ceea ce citeşte, şi scrie «Beţia de cuvinte», studiu de patologie literară, iar in 1902, după o confruntare îndelungată cu politicienii timpului, Titu Maiorescu era in măsură  să consulte şi să dea diagnostice. Aşa s-a născut la inceputul secolului XX diagnoza potrivit căreia: «Oratorul vorbeşte pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi».  

Nu aş fi revenit asupra problemei, dacă nu aş fi primit un comentariu la o tabletă, Giurgiuveanul , 10 iunie 2017, în care  Marian îmi scria:

 – Ce multă dreptate aveţi…avem o limbă română frumoasă, dar mai ESTE ! UNII  care încearcă să o folosească după bunul plac şi asta deranjează!

Înţelegându-i ironia,  prin dezacordul  voit strecurat, se impun câteva lămuriri.

Nu , limba nu o folosim după BUNUL NOSTRU PLAC, ci o vorbim corect, este datoria noastră, sau nu! Şi, tot vine 15 iunie, EMINESCU  afirma că LIMBA ESTE STĂPÂNA NOASTRĂ ŞI NU NOI STĂPÂNII LIMBII!

A descoperi frumuseţea limbii înseamnă a găsi totdeauna cuvântul ce exprimă adevărul. Ca principal mijloc de comunicare limba exprimă şi TE exprimă!

Parafrazând un proverb, zicem şi noi:- Vorbeşte-mi şi-ţi spun cine eşti.

O constatare: limba română are foarte multe sinonime pentru cuvântul pălăvrăgeală. Dacă nu ar fi avut nevoie de nuanţare, multe dntre ele ar fi fost date uitării

Sunt mulţi telespectatori care nu au citit articolul lui Titu Maiorescu, dar se arată intrigaţi când, seară de seară la televizor, asistă la emisiuni în care se vorbeşte mult şi se spune puţin.

Să fie bunul plac despre care vorbeşte partenerul meu de dialog alegerea variantelor sinonimice ale  pălăvrăgelii, ori neputinţa unor cronofagi de a şti când să se oprească.

Se ştie că ţi se dă cuvântul potrivit unui program, dar a şti când să te opreşti depinde de tine.

Se spune în ultimul timp că CINEVA AR FI PIERDUT OCAZIA SĂ TACĂ.

De multe ori, în faţa unui guraliv, este bine să taci!

Şi tăcerea se învaţă! Paradoxal, uneori este mai greu să taci!

După Eminescu, la noi s-a vorbit altfel!  Mai frumos!

Prof. Gh. Calotă,  Br.