Nu despre tipicul cu care I.G., colegul nostru din Promoţia 1954, cu 11 clase a Maiorescului, îşi notează în carneţelul cu rata cheltuielilor zilnice pe ce se duc banii pentru a nu-şi spune că pensionarul român ar fi sărac vreau să scriu!

Nu, deşi aş fi îndreptăţit să o fac acum când, aflu de la televizor!, se face public salariul unui român de 100.000 lei, toate zerourile sunt corect scrise, pe lângă pensia de 13.800  lei !. Bănuiesc să fie calculată după acelaşi sistem de calcul după care mie mi-a ieşit ceva lângă…2.000!

Nu despre mândria cu care vorbeşte despre câte fire de roşii şi câte fire de varză a plantat în curtea părintească de la Frăteşti vreau să scriu.

Nu, deşi, spre lauda lui, la cei peste 81 de ani trecuţi simte nevoia să fie zilnic în grădină, să vadă el cum sunt rostuite toate la locul lor, s-ar impune să o fac!

Nu despre evidenţa ţinută cu acribie a datei de naştere a tuturor colegilor pentru a nu-i scăpa vreunul de a fi felicitat, şi asta totdeauna cu o zi înainte sau   chiar în ziua respectivă, vreau să scriu.

Nu, deşi dintre cei 93 de colegi de promoţie mai mulţi de 70 ! s-au oprit să se odihnească. Ceilalţi ţin să se revadă anual, ceea ce vor face şi anul acesta pe data de 1 septembrie.

Despre BUCURIA lui I.G. vreau să ştie…satul! Bucuria nunţii era în satul copilăriei mele evenimentul despre care se ştia cu mult înainte şi despre care se discuta.

Domnul I.G., aşa îi şi zic foştii colegi de clasă, şi nu în glumă, pentru că da, chiar este… un domn!, are astăzi nuntă!

NU, nu… o strănepoată! Are astăzi cununia civilă!…La Giurgiu! Nunta este în octombrie!

Îndatoraţi faţă de colegul nostru, împărtăşind din bucuria lui de a-şi număra anii din nuntă în nuntă, mai are nepoţi şi nepoate!, zicem tinerilor astăzi CASA DE PIATRĂ, iar lăutarului să caute în repertoriu cântecul De-aş mai duce-o pân-la toamnă, pentru că, suntem siguri, colegul nostru vrea să joace!

În numele tuturor colegilor mei,

Gh.C.Br.