In Memoriam

Dane,

Tu nu ai murit.

Moartea e o figura de stil in care nu au crezut nici troienii, nici aheii.

Cartile tale vor umple Bibliotecile. Le vor lumina.

M-ai rugat sa scriu un jurnal despre Paris.

Il voi scrie, Dane.

Si ti-l voi trimite in Campiile Elizee.

Vei fi primul care il vei citi.

Zambetul tau denota ascutimea inteligentei. Tristetea chipului tau, profunzimea ei.

Mi-ai parut intotdeauna ca un marinar venit de prea departe in Portul Giurgiului.

Si ca orice marinar, stiam ca vei pleca.

Ai format oameni. I-ai invatat sa fie ca tine.

Ai fost ultimul boem care si-a mai permis luxul sa mai traiasca din scris.

Tu ai si murit din scris.

Fiindca doar marii scritori stiu ca scrisul ucide.

Daca te dai lui, el te cuprinde cu mii de tentacule.

Ai evadat citind. Ai obligat astfel Meduza Pasiunii sa isi priveasca propriul chip.

Dar nu ai avut taria sa-i retezi capul.

Tu nu ai fi retezat un crin sa i-l dai Mirelei.

Ai preferat sa ii dai gradina intreaga.

Iar noua ne-ai dat viata ta cu bune si rele, traita fara rest cum ar spune Noica, tu, Hidalgo jovial, Crai de Curtea Veche si… mai ales Mucenic .

Cosmin – Ştefan Georgescu