-Strict autentic-

Zumzetul albinelor de pe urdinişul unui stup este semn că harnicele albine, nezorite de nimeni, au ieşit să-şi pună aripile de vară pentru că acu apare floarea de salcâm şi, dacă nu o culegi când este toiul  ei, ce faci?

Îndemnaţi de soarele de-afară, cei doi soţi, ambii profesori pensionari.au ieşit şi ei în grădină.

Curte mare! Solar bogat. Ce mai, godpodărie de întreţinut! Şi ei au câţiva ani buni de când au înlocuit stiloul cu lopata, gălăgia de clasă cu gâlceava păsărilor din pomii curţii. Şi nu s-au plâns până acum de nimic. Ba, vorbeau cu atâta bucurie de ceea ce fac, de parcă  asta le-ar fi fost preocuparea, onorantă de altfel, toată viaţa!

Acum câteva zile, după ce toată dimineaţa trebăluise prin curte, se propteşte bine într-un scăunel pe care-l are de serviciu în solar şi , pe neaşteptate, îi spune soţiei: –  Ştii ce?  Eu am cam obosit!

Deloc surprinsă, ba mirată că aude ceea ce ea observase cu mult timp în urmă , se uită cu reproş la mâinile ei zdrelite de joarda de vie pe care, neavând ce face, a trebuit să înveţe să o taie!

– Ştii ce zic eu, hotărăşte protector singură, te duci mâine dimineaţă şi-l rogi pe….., am văzut că stă la poartă mai toată ziua, să vină să ne ajute! Rupi din pensie şi îi dăm ceva că, degeaba, nu mai vine nimeni!

…. nu, nu vin , domn.. profesor! Dacă află primarul că muncesc, îmi taie ajutorul social! Şi ce-am făcut!?….Şi peste un an sunt alegeri!….

Bietul dascăl ascultă, îşi dă seama că nu înţelege ceea ce i se spune, se uită pe cerul senin, soarele trecuse de coroana pomilor şi, resemnat, constată:-Trebuie să fie târziu!

A plecat dezamăgit. S-a tot gândit pe drum ce să spună soţiei ca să fie crezut.

Chiar aşa! Ce i-o fi spus?

Consemnare: Gh.C.