În calendarul crestin-ortodox sfântul este pomenit pe 20 iulie pentru ca prin rugăciune şi puterea încredinţată de Dumnezeu a provocat secetă cumplită din Israel şi apoi a adus ploile care au salvat poporul de la pieire.

Sfântul Ilie Tesviteanul era apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu şi unul dintre profeţii Legii Vechi şi locuia dincolo de Iordan, în cetatea Tesve, iar de la denumirea acestei localităţi se trage şi numele său.

A trăit cu 850 de ani înainte lui Iisus Hristos, pe vremea lui Ahab regele evreilor căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal.

Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul unic al iudeilor, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal. Aceste fapte au atras mânia divina şi Dumnezeu i-a încredintat lui Ilie misiunea de a-l mustra pe rege.

După rugăciuni adresate lui Dumnezeu Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar în urma lui seceta şi foametea au cuprins toată ţara.

După trei ani şi jumatate poporul iudeu şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, iar Dumnezeu a răsplătit rugaciunie lui Ilie cu o ploaie care a răcorit pământul şi foametea a încetat.

Sfântul Ilie a săvarşit multe minuni, prima dintre ele petrecuta chiar în casa vaduvei din Sarepta Sidonului, unde proorocul stătuse mai mult timp în perioada de secetă. Aici, pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, proorocul l-a înviat pe fiul vaduvei. O altă minune a fost cea prin care, după rugaciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. Pe lângă acesta profetul Ilie a ars de viu pe regele Ohozia, prin rugăciune şi prin coborârea focului din cer, ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. Înainte de a fi înalţat la cer, proorocul Ilie, însotit de ucenicul sau Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat.

Proorocului Ilie nu i-a fost dată moartea, el fiind ridicat la cer într-un car de foc.

Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Ilie

Printre superstiţiile care dăinuie de Sfântul Ilie, putem aminti:

• purtarea ramurilor de salcie pentru a-i feri pe oameni de trăznete;
• în ziua de Sfântul Ilie oamenii nu lucrează pentru a nu-l mânia pe acesta şi a nu-l face să arunce fulgere asupra lor şi grindină şi prăpăd asupra recoltelor;
• oamenii nu trebuie să plece la drum pentru a nu fi loviţi de fulgere;
• tot în aceasta zi, vrăjitoarele culeg plantele cu ajutorul cărora fac farmece;
• oamenii trebuie să îşi facă cruce, pentru că Dumnezeu i-a poruncit Sfântului să lovească în toate, numai în cruce nouă nu, ştiute fiind puterile nemarginite ale Crucii Sfinte in lupta cu diavolul;
• dacă va ploua în această zi, pomii îşi vor strica roadele şi recolta va fi săracă;
• plantele medicinale, de leac, au puteri mai mari dacă sunt culese în această zi;
• fetele tinere, nemaritate, îşi pot visa alesul de Sfântul Ilie.

De ziua Sfântului Ilie se organizează bâlciuri și târguri, în diferite părţi ale ţării:

• la Muzeul Ţăranului Român, meşteri populari de pretutindeni îşi prezintă produsele şi îndeletnicirile meşteşugăreşti;
• în Alba, pe Muntele Găina, se organizează târgul de fete;
• la Polovragi se organizează anual la această dată, un târg, cu spectacol folcloric, cu voie buna şi bucurie, la care participă toţi sătenii şi oameni veniţi din alte colţuri ale ţării.

În această zi sfântă, oamenii se pot ruga Sfântului Ilie pentru sănătate, pentru pace sufletească, pentru ajutor. Este un moment al rugăciunii şi al întoarcerii către Dumnezeu si credinţa poporului nostru creştin ortodox