Am fost la mare! După ce seara, în compania celor trei nepoate care se întreceau în a-mi povesti fiecare câte ceva din activitatea de peste zi, am retrăit amintirea propriilor mele nâzbâtii din copilărie, iar  noaptea am dormit cu grija de a mă scula de dimineaţă pentru a mai vedea răsăritul soarelui la malul mării!

Ceea ce îmi mai aminteam din cei trei ani de armată făcuţi la marină  pe cea mai mare navă a flotei noastre militare din vremea aceea UM 03404 Constanţa –Distrugătorul D2- în imagine-, nu ştiu de ce, era bucuria cu care făceam cartul de dimineaţă, eram semnalizator, pentru a vedea răsăritul soarelui! Puntea etalon a navei  mă ridica mult deasupra nivelului mării, pentru ca linia orizontului să se îndepărteze foarte mult , iar marea să mi se pară şi mai…. mare!

Am avut noroc: părculeţul din capătul  străduţei care dădea în mare, exceptând prezenţa    unuia care-şi plimba  un câine, deşi la intrare era un înscris care spunea că spaţiul rezervat animalelor  era un ţarc situat în margine, părculeţul, zic, era cuprins de o linişte de început de lume! Doar chiriitul matinal al pescpruşilor te avertiza că ceea ce vezi este real şi că , totuşi, tic-tacul ceasornicului nu conteneşte! Furat de frumuseţea răsăritului, parcă n-aş mai fi plecat!

Venit acasă, căldură mare şi…televizorul!

De dimineaţa până noaptea târziu, la toate posturile tv, prbabil şi radio, aceleaşi reluări  cu repetarea obsesivă a unor superlative generatoare de curiozitate, emoţie, teamă, panică şi o chinuitoare nelinişte: superlative ca monstruos, şocant, halucinant, sunt folosite când se transmit ştiri legate de mersul unei anchete, vrăjitoare, clarvăzătoare, citind parcă într-un  ghioc fermecat,  trimit organele de poliţie în locuri şi adrese unde nu găsesc nimic, şi toate făcute de parcă s-ar urmări, de astădată ştiinţific!, compromiterea structurilor de forţă ale statului! Afli de la comentatori sau analişti, altfel iscusiţi la vorbă, că poliţia este trimisă de bandele adverse de interlopi la adresele adversarilor!

Se pun întrebări de competenţă lingvistică, dacă interlop este substantiv sau adjectiv.Şi se asociază termenul de interlop-adjectiv sau substantiv!-cu substantivul de poliţist! Unii râd! Eu mă îngrijorez! Accept că se poate îmbolnăvi un om.

Un om pentru care o ţară întreagă să sufere.

Dar cum este când ţi se spune că se îmbolnăveşte o ţară?

Nu ştiu ce să zic!

Sunt neliniştit!

Totuşi, sper

Prof. Gheorghe CALOTĂ