În fiecare an, pe 6 august, creştinii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului, zi considerată în popor ca fiind granița dintre vară și toamnă. De astăzi, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească. Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă şi iarna va fi aspră, cu multă zăpadă.

Aceasta sarbatoare aminteste crestinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos isi descopera dumnezeirea Sa prin natura umana pe care si-a asumat-o. Matei, Evanghelistul descrie aceasta intamplare astfel (Matei 17, 2) “Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina”.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata dateaza de la inceputul secolului al IV-lea, cand Sfanta Imparateasa Elena ctitoreste o biserica pe Muntele Tabor. Primele mentiuni ale acestei sarbatori se regasesc in cadrul unei serii de documente din prima jumatate a secolului al V-lea. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata doar mai tarziu, in urma hotararii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-si arata recunostinta fata de crestini, deoarece acestia au biruit impotriva turcilor in 1456 la Belgrad. In Biserica Rusa se obisnuieste ca in aceasta zi sa se faca pomenire a tuturor celor adormiti, in timp ce in unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserica, urmand a fi impartiti credinciosilor.

Faimoasa icoana a Schimbarii la Fata a Domnului este extrem de profunda si bogata prin tot ceea ce transmite. In centrul acesteia este Mantuitorul avand un vesmant alb, inconjurat de un fond inchis de culoare (mandorla), aspect prezent si in icoana invierii. La picioarele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob si Ioan, dar si Moise si Ilie.

Chiar dacă este Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru bucuria praznicului,  Biserica acordă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii este orânduită sărbătoarea.

Sărbătoarea este considerată o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul. Tot din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.

În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri vindecătoare. Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă.

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, apoi se împart credincioşilor care participă la slujbă.

De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „coliva de struguri”, aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate.

În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare.

Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.

Potrivit tradiţiei, în ziua praznicului, viitoarele mame este bine să se roage şi să respecte sărbătoarea: să nu spele rufe şi să nu se certe cu nimeni, pentru a avea o naştere uşoară.

Oamenii care se roagă în această zi, pentru a se elibera de o patimă (beţie, tutun etc) se vor vindeca, spune tradiţia.

Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde, insectele şi şerpii se ascund sub pământ.

Cine are o suferinţă trupească sau sufletească este bine să urmărească zborul berzelor; aşa cum pleacă berzele, tot aşa va pleca şi suferinţa sa.

Se spune că în gospodăria persoanei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte:

În această zi, femeile nu trebuie să se spele pe cap; se spune că,  cine nu respectă această datină va avea surpriza să nu-i mai crească părul.