Giurgiu practică de câteva decenii metoda înfrăţirilor de-a valma. Nu întotdeauna însă, colaborările sunt şi vizibile, iar de proiecte comune nici vorbă.

După ’90, municipiul Giurgiu a generat şi un val masiv de înfrăţiri pe bandă rulantă cu alte unităţi administrative de prin Europa sau de pe alte continente. Înfrăţirea a devenit o boală, chiar dacă nu s-a transpus în practică niciun proiect comun. Cu excepţia colaborării cu oraşul bulgăresc Ruse, cu care Giurgiu a constituit o euroregiune, relaţiile de înfrăţire au fost menţinute doar de dragul de a putea oferi prilejul pentru deplasări cât mai dese în afara graniţelor ţării.

Deşi suntem fraţi întru administraţie cu oraşul Peshkopi, din Albania (din 1994), Ruse, din Bulgaria (din 1997), Peristeri, din Grecia (2000), Dunaujvaros, Ungaria (2000), Inegol, Turcia (2003), Izmail, Ucraina, (2003), Edirne, Turcia (2005) şi Ramat Gan, din Israel, rezultatele acestor înfrăţiri au fost aproape nule, cu excepţia celei cu oraşul Ruse.

Relaţiile externe stabilite până acum de administraţia giurgiuveană au fost doar simbolice, iar despre semnarea unor acorduri de înfrăţire nici că s-a pus problema, totul rămânând la adoptarea unor hotărâri de Consiliu local.

Pentru prima oară în ultimii ani, municipalitatea din Giurgiu va semna, în cursul acestei luni, şi un acord de înfrăţire cu oraşul Tarragona, din Spania. Prin înţelegerea dintre cele două oraşe înfrăţite se vor conveni şi domeniile de activitate care să facă obiectul unor schimburi în perioada următoare. Colaborarea dintre cele două oraşe a fost intermediată de consulul economic al României la Barcelona, giurgiuveanul Noruţ Sergiu Stănişteanu.

M. Petcu