Are 43 de ani, provine din Valparaiso, Indiana, dar familia ei s-a stabilit în Dallas, Texas, şi este absolventă a Texas State University, cu specilizarea biologie-chimie. Când a terminat facultatea a lucrat la faimosul studio Southfork Ranch, aflat nu departe de reşedinţa familiei sale, unde s-a turnat Dallas-ul (cine nu a văzut acest serial), având ocazia să-i cunoască pe J.R., Bobby, Pamela ori Sue Ellen, arhicunoscuţii membrii ai familiei Ewing. A fost primul ei serviciu.

Actualmente, lucrează ca recruiter, la departamentul de resurse umane al societăţii VHA, Inc din Dallas. În calitate de membru al GMF, o organizaţie creştină, a fost în numeroase misiuni creştine în foarte multe  state de pe toate continentele.

Pe pământ românesc

Alicia Garriotte a făcut cunoştinţă cu România în 2003. De atunci şi până în prezent a revenit de zece ori, iar cea mai lungă perioadă petrecută aici a fost de cinci luni. A ajuns la concluzia că sunt multe lucruri frumoase în America dar şi în România sunt destule. Primul loc vizitat a fost Galaţi. De fapt, a venit să „lucreze” alături de cei de la Biserica Evanghelică. Următorul an a făcut cunoştinţă cu oraşul nostru.

În Giurgiu,

pe Alicia o cunosc nu doar cei cu care intră în contact ci şi giurgiuvenii cu care se întâlneşte zilnic, în piaţă, la cumpărături, pe stradă, sau în Parcul Alei, la aparatele fitness,

acolo unde se recreeză făcând mişcare. În Dallas, ne-a declarat Alicia, oraşul său de reşedinţă, nu există aşa ceva.

Romanian dream

„Românii vin de fiecare dată cu modalităţi inteligente pentru a remedia lucrurile din jurul casei, dându-le utilitate, şi nu le transformă în deşeuri. Aici am învăţat să fac economie, să nu cumpăr lucruri de prisos, să nu folosesc prea mult aerul condiţionat, să stau cu geamurile deshise, să gătesc delicioasele ciorbe româneşti. Românii sunt nişte luptători, satisfacerea nevoilor de bază fiind pentru ei o provocare. Acum, că am fost aici mai mulți ani, ceea ce observ eu este diferit și cunosc mai bine cât de grea le e viața, cu adevărat, din punct de vedere fizic și financiar”.

Satul românesc îmi încălzeşte inima

„Îmi amintesc încă din primul meu an când am venit în România de mersul pe drumuri de pământ din sate şi lacrimile îmi vin în ochi. Viața mea din America a fost foarte diferită de viața satului românesc. Mi-a plăcut totuşi depărtarea. Liniștea de a fi în afară  orașului. Mulți dintre locuitorii satelor româneşti nu au plecat vreodată din localitate, în întreaga lor viață. Am vrut să-i încurajez pe acei oameni, cei care păreau a fi uitaţi. Mi-am dorit să-i fac să înţeleagă cât de mult Dumnezeu îi iubeşte și cum a făcut prin acea mare iubire să-L trimită pe Fiul Său Iisus pentru ei! Nu vreau să se înţeleagă faptul că nu-mi plac oamenii de la oraș, îmi plac, dar am o admiraţie deosebită pentru săteni.

Cu mine, toţi pe care i-am întâlnit s-au comportat de fiecare dată foarte frumos. Când vizitez un sat mă simt plină de energie şi simt că sunt acolo unde trebuie… Există o familie din oraşul Slobozia, pe care am vizitat-o de-a lungul a zece ani. I-am văzut copiii cum au crescut. Când mă văd, ei vin mereu în fugă să-mi zică „Alicia, bomboane..! Alicia, gumă… !”.

Acest lucru mă face să zâmbesc şi, totodată îmi încălzeşte inima…

Ce-i place la giurgiuveni

„Giurgiuvenii se plimbă pe jos şi îmi place enorm că străzile și parcurile din oraş sunt pline. În America, oamenii stau mai mult în casă. Mie îmi place enorm că oamenii de aici ies la plimbare!

Îmi place până şi modul lor ordonat de a-şi pune hainele la uscat afară. Îi admir până şi pentru dragostea lor profundă faţă de fotbal. Altfel, mă încântă oraşul Giurgiu, clădirile vechi, străzile, pietonalele… oamenii! Ador să merg la cumpărături în Kaufland, la Mega Image şi chiar şi la Piaţă, să stau de vorbă cu giurgiuvenii pe care îi întâlnesc şi care sunt foarte prietenoşi…”

Ce nu-i place 

„În primul rând, mă nemulţumeşte graba oamenilor care aşteaptă în staţia de autobuz şi apoi se urcă îmbulzindu-se pentru a ocupa un loc. În America nu se întâmplă aşa ceva. Americanii aşteaptă liniştiţi, la rând, pentru a urca într-un mijloc de transport, apoi ocupă un loc, fără a face gălăgie sau îmbulzeală. Un alt aspect neplăcut este acela al mituirii şi primirii de bani de către medici, asistente şi infirmiere…” 

CREZ. „Dorința mea este aceea de a trăi mereu viața în lumina relației cu Iisus Hristos. Este lucrul care m-a adus aici, în România, şi pentru a împărtăși dragostea lui Iisus, pe care El mi-a împărtăşit-o şi mie. Acum mă consider ca un un ambasador al dumneavoastră şi când mă întorc acasă le spun tuturor cât de mult îmi place aici, la Giurgiu, ca de altfel în toată România. Mai mult decât atât, am să vin şi cu nepoţii mei aici pentru a se convinge că şi în România viaţa este la fel de frumoasă”, spune Alicia Garriotte.

FOTO: Alicia împreună cu surorile ei şi cu nepoţica 

A consemnat Vasile Arcanu