Născut în jurul anului 270, în localitatea Skia din insula Cipru, pe timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, potrivit crestinortodox.ro. Pentru viața sa curată, Spiridon a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, din apropierea oraşului Pafos, și a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325.

Mai înainte de a fi hirotonit episcop, fiind căsătorit și având o fiică, Spiridon s-a îndeletnicit cu păscutul oilor. Rămânând văduv încă de tânăr, sfântul a continuat să-și crească fiică de unul singur. Mai târziu, fiica sfântului, Irina, va trece și ea la cele veșnice.

Ales episcop, sfântul a trecut de la păscutul oilor, la îngrijirea cu râvnă oamenilor, nelăsându-le însă nici pe primele. Astfel, smeritul Spiridon a continuat să pască oile și după rânduirea lui ca episcop.

Fiind plin de dragoste dumnezeiască, sfântul va îmbrățișa o viață ascetică, cheltuindu-și întreaga avere cu îngrijirea bolnavilor și găzduirea străinilor.

În jurul anului 295, în timpul persecuţiilor duse de împăratul Maximian, Spiridon este arestat şi exilat pentru o perioadă. Sfântul a murit în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda. În anul 1453, pentru a păzi Moaştele SFÂNTUL SPIRIDON de pericolul saracin, ele au fost duse în Serbia, iar apoi au fost mutate în insula Corfu din Grecia, unde se află şi în ziua de azi.

Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, a fost denumit şi „Sfântul călător”. Se spune că din când în când moaştele sale dispar din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite, având urme de pământ şi iarbă. Pentru minunatele „plecări” din raclă ale Sfântului Spiridon, părinții slujitori la catedrala din Corfu îi schimbă anual veșmintele și încălțămintea.

Documentele şi legendele rămase peste timp povestesc despre minunile pe care Sfântul Spiridon le-ar fi făcut în timpul vieţii sale. Datorită acestor minuni, este considerat ocrotitorul spitalelor şi al persoanelor bolnave, de aceea multe spitale chiar îi poartă numele.

Minunile SFÂNTULUI SPIRIDON

Se povesteşte că, doar folosindu-se de puterea credinţei sale, SFÂNTUL SPIRIDON l-a vindecat pe Constantius, fiul lui Constantin cel Mare, de o boală fără leac, doar atingându-l.

Pe fiica sa, Irina, a înviat-o din morţi, ca să-i destănuie locul unde ascunsese aceasta un vas de mare preţ al unei femei, care i-l dăduse spre păstrare.

Se mai spune că SFÂNTUL SPIRIDON, fiind întrebat de păgâni cum crede el că Dumnezeu, Fiul şi Sfântul Duh sunt una şi aceeaşi fiinţă nedespărţită, a luat în mână o cărămidă, a strâns‑o şi a ieşit fum în sus, jos a curs apă, iar pământul i‑a rămas în mână. După cum cărămida e făcută din foc, apă şi pământ, ce alcătuiesc unul şi acelaşi lucru, aşa şi Dumnezeu e arătat prin cele trei feţe ale sale, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Ce nu trebuie să faci de SFÂNTUL SPIRIDON

Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului SFÂNTULUI SPIRIDON nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă.

De asemenea, în această zi sfântă animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.

Ce rugăciune trebuie spusă de SFÂNTUL SPIRIDON

 Prin tradiţie, SFÂNTUL SPIRIDON este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
În amintirea acestei minuni periodice, în Acatistul Sfântului Spiridon, în icosul al șaselea, ne rugăm acestuia, zicând: „Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor; Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni; Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă”.