Scriu cu speranţa că însemnările mele vor face referire la ŞCOALA ROMÂNEASCĂ în general şi, de bună-seamă, şi la ŞCOALA BRĂILEANĂ. Dacă scriu despre colegiul din Giurgiul anilor ..50, este pentru că în acest colegiu am învăţat, acest colegiu mi-a legitimat  opţiunea pentru ceea ce o viaţă întreagă am profesat -profesor de limba română la un liceu industrial… Scriind despre anii mei de liceu, scriind despre începuturile activităţii mele, trebuie să scriu, vreau nu vreau, despre perioada anilor… 50, despre şcoala anilor 1970-1980. Mi-am impus să fiu corect în tot ceea ce spun. Subiectiv probabil, dar sincer!

Am făcut liceul fără să fi avut manuale la toate obiectele de studiu! Încălţămintea primilor trei ani, nişte gumari! Palton, doar în clasa a 11-a. Gazda, prima, într-o cameră luminată de o lampă cu petrol, şi a doua, o cameră cu intrare direct de-afară. Nu mi-amintesc să fi lipsit nemotivat vreo zi de la şcoală. Nu ştiu dacă se învăţa mai mult! Cei mai mulţi dintre noi am făcut studii superioate.Ca om la catedră, primii cinci ani într-o şcoală profesională şi restul activităţii într-un liceu industrial, am avut sentimentul  că sunt dator elevilor care ocupau locul în bancă. Majoritatea elevilor mei au devenit muncitori. Dar toţi, absolut toţi, au devenit OAMENI!.

Generaţia noastră, prin profesorii pe care i-am avut,  a moştenit o lume incredibil de frumoasă de la părinţii noştri şi aceştia de la părinţii lor. Ne-am străduit ca, prin ceea ce facem,  să…, să nu  fim generaţia responsabilă pentru înrăutăţirea ireversibilă a mediului înconjurător.

Cât am reuşit să fac din ceea ce am avut de făcut, cred că a fost bine! Elevii pe care-i întâlnesc, oameni în toată firea, părinţi de copii, unii chiar bunici!, toţi îmi spun, de parcă s-ar fi vorbit,: –Pe timpul nostru, domnule professor, se făcea carte şi era mai multă ordine!   Toţi răspundeau parcă la o întrebare nepusă de mine. Mulţi dintre cei care, cu mânie proletară, condamnă fără discernământ perioada  tinereţii noastre sunt produsul acelei epoci , uitând, sau vrând să uite, că societatea a trăit prin noi, cei care am învăţat de la părinţi că nu se aruncă odată cu apa din albie şi copilul îmbăiat! Am încredere că cititorul , care este sau se crede că este mai inteligent decât noi, va înţelege că nu este vorba de nicio nostalgie, necum de încercarea vreunei reabilitări, ci de conştiinţa cu care. în Predoslovie către cetitoriu, Miron Costin  spunea:-  „Eu voi da sama de ale mele câte scriu”. 

Parafrazând, în numele tuturor colegilor mei de liceu  – Generaţia 1954, cu 11 clase, a Liceului Ion Maiorescu -, deşi am trăit, am învăţat, ne-am croit drum în viaţă în obsedantul deceniu al secolului trecut, pot da samă de ale mele – ale noastre – câte am făcut.

Notă: Aflăm din presă că în Brăila, probabil şi în alte judeţe, două   colegii au fost retrogradate la titlul de liceu, ca urmare a aplicării Ordinului 3732/2013 privind aprobarea Metodologiei  de acordare a titluilui de COLEGIU unităţilor de învăţământ preuniversitar! Şi rezultatele slabe la examenul de bacalaureat din ultimii ani au immpus o asemenea măsură! Că învăţământul profesional şi tehnie  este de la un timp o problemă se ştie. Cine o rezolvă ? Şi asta cât mai repede!

Gh.C.Br.