Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creştinismului, considerat ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar şi cel care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament. Înaintemergătorul, vestitorul şi botezătorul lui Iisus, Ioan este numit de Mesia „cel mai mare dintre cei născuţi dintre femei”, iar Biserica Creştină îl cinsteşte ca pe cel mai mare dintre sfinţi, având nu mai puţin de şase sărbători dedicate lui.

Naşterea lui Ioan s-a aflat în strânsă legătură cu naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost deopotrivă un eveniment miraculos, anticipat tot de Arhanghelul Gavriil. Pe lângă vestirea naşterii sale de către înger, o femeie stearpă, Elisabeta, i-a dat viaţă, tatăl său, preotul Zaharia, a prorocit, iar pruncul s-a umplut de Duhul Sfânt: pe când încă se afla în pântecele maicii sale, Sfânta Elisabeta, el a tresărit de bucurie în preajma lui Mesia, pe Care Îl purta în ea Prea Sfântă Maica Domnului, venită în vizită la verişoara ei. La maturitate, Ioan, „de care lumea nu era vrednică”, s-a retras în pustiu, acoperit cu o haină din păr de cămilă şi încins cu o curea de piele (aceasta semnificând stăpânirea tuturor pornirilor trupeşti). El se hrănea cu lăcuste conservate în miere sălbatică şi îşi ţinea în contemplare mintea netulburată de grijile acestei lumi. În jurul anului 27 după Hristos, Sf. Ioan şi­a început misiunea de propovăduire şi botezare la râul Iordan, atrăgând mulţi discipoli prin austeritatea vieţii lui, stilul predicaţiei, radicalitatea şi profunzimea mesajului. Pentru că poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţii, Ioan le spune: „Eu vă botez cu apă, dar vine altul mai mare decât mine, El vă va boteza cu foc şi cu Duh Sfânt”. Apogeul misiunii sale, însă, l-a constituit momentul în care Însuşi Iisus a venit la Iordan spre a fi botezat de Ioan, ceea ce a însemnat recunoaşterea prin Botez şi Teofanie (Revelarea Sfintei Treimi) a mesianităţii Mântuitorului.

Cultul său s-a dezvoltat, iar Biserica, atât în Răsărit, cât şi în Apus, i-a consacrat câteva sărbători importante: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), la care se adaugă alte trei sărbători, în calendarul ortodox. Este singura sărbătoare pe care Biserica o dedică naşterii unui sfânt. Numele său este unul dintre cele mai răspândite printre români, dar şi printre popoarele creştine din toată lumea.

Sânzienele sau Drăgaica

Tot astăzi, în tradiţia populară, se ţin Sânzienele sau Drăgaica (marcând „înjumătăţirea anului”, când „nu mai cântă cucul şi soarele străluceşte mai frumos”). Florile numite „sânziene” (Galium verum), atârnate în această zi pe la uşi, ferestre sau streşini, cu credinţa că au putere să alunge duhurile rele, sunt consacrate Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoarea este plină de credinţe, ritualuri şi pratici magice.