Răspundem solicitărilor venite din partea cititorilor noştri. În momentul de față, pe piața monetară există cu precădere bancnote false atât de 10, cât și de 100 de lei. Cele de 100 de lei sunt mult mai puține, dar există. Un motiv ar fi acela că bancnotele de 100 de lei sunt prevăzute cu mai multe elemente de siguranță. În cazul bancnotelor de 10 lei există două emisii care circulă pe piață: una din 2005 și una din 2008. De asemenea, specificăm că în cazul bancnotelor, acestea au elemente de siguranță publice, dar și elemente de siguranță ascunse, astfel încât chiar și cele mai reușite falsuri să poată fi depistate de specialiști.

Bancnota de 10 lei

La ce trebuie să fim atenți în cazul bancnotelor de 10 lei? Diferențe ce pot fi observate de o persoană neavizată:

– materialul: polimerul folosit în cazul bancnotelor false este mult mai rigid, decât în cazul celor autentice

– cerneala de pe cele false merge ușor dacă sunt răzuite cu o monedă sau cu un metal

– culorile folosite în cazul celor false sunt mai închise

– bancnotele false sunt mai mici sau mai mari decât cele autentice

– în cazul bancnotelor false, pe partea transparentă există de obicei doar o singură pensulă, iar pe cele autentice trei; cele false pot fi stropite sau murdărite chiar în această zonă, tocmai pentru a nu se observa lipsa celor două elemente

– în cazul bancnotelor false, reverul gulerului pictorului conține mai multe dungi decât în cazul bancnotelor autentice, hașurile sunt diferite

– stema României este roșiatică în cazul bancnotelor false, bordo în cazul celor autentice

– elementul auriu din spatele portretului pictorului Nicolae Grogorescu este supraimprimat în cazul banilor falși

– în cazul bancnotelor false lipsește firul de siguranță

–  pot exista elemente de suprapunere față-verso în cazul celor false

– cu ajutorul unei lupe, se pot observa microtextul și filigranul neclare în cazul bancnotelor false.

– cu ajutorul unei lampe cu ultraviolete se pot verifica seriile banilor: în cazul bancontelor autentice seriile sunt întotdeauna portocalii, în cazul celor false, acestea sunt roșii (roșu aprins). Există și breloguri cu astfel de lămpi.

Bancnota de 100 de lei

În cazul bancnotelor de 100 de lei, o persoană neavizată poate întâmpina unele probleme în ceea ce privește identificarea falsurilor, dar și în acest caz, lampa cu ultraviolete este de mare ajutor. În cazul acestor bancnote, pe verso nu apare deloc microtextul inclus pe cele autentice, lipsește filigranul, elementul auriu este supraimprimat, microperforațiile (din dreptul florii), care pot fi văzute doar la lumină sunt perfecte în cazul celor autentice, în timp ce, în cazul banilor falși acestea pot avea spații între ele, cerneala folosită își poate schimba culoarea odată cu trecerea timpului, lipsește firul de siguranță, imprimarea este făcută în relief, lipsește banda iridescentă care e vizibilă doar prin înclinare, pot exista suprapuneri față-verso, iar fereastra transparentă nu conține cele două măști de teatru stilizate.

În ultima perioadă leul a devenit o monedă interesantă pentru falsificatori, întrucât este o monedă stabilă, convertibilă care fluctuează controlat pe piață, fapt pentru care falsificatorii și-au îndreptat mai mult atenția asupra sa. Cu toate acesta, costurile pentru producerea unor bancnote false nu sunt mici deloc, polimerul și cerneala fiind materiale scumpe.

Atât BNR-ul, cât și băncile comerciale din România sunt obligate să dețină mecanisme de verificare și să anunțe poliția în cazul în care identifică falsuri. Mecanismele din cadrul BNR sunt cele mai performante în acest sens. Nu numai că numără banii, dar îi și grupează în două categorii: bani buni și bani uzați. Banii uzați sunt trimiși la tocat. Există și o a treia categorie care conține banii rejectați. Din această categorie fac parte și banii falși. Surse din cadrul BNR precizează că niciun fals nu este capabil să treacă de acest mecanism.

Conform surselor amintite, în România au mai existat cazuri de bani falși, doar că falsurile erau crase. Falsificatorii preferă să se ocupe de banii intermediari, pentru a-i putea plasa mai ușor pe piață.

Cum trebuie să acționăm în mod legal?

În cazul suspiciunii că aţi intrat în posesia unor bancnote falsificate trebuie să vă adresaţi, de îndată, organelor locale ale poliției. Bancnotele falsificate/suspecte a fi falsificate se predau acestora, pe baza unui proces verbal de predare-primire. Ulterior expertizării de către specialiștii BNR, cetățenii primesc înapoi bancnotele, în situația în care acestea sunt autentice. Bancnotele constatate ca fiind falsificate nu se mai restituie deținătorilor, ele fiind reținute ca  probe în cercetările penale întreprinse de organele abilitate ale statului”.

Cei care dețin o bancnotă falsă au două variante: să folosească în continuare bancnota, în speranța că nu se va prinde nimeni, ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori sau să predea bancnota poliției/ Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate.

Cei care aleg prima variantă, trebuie să știe că încalcă art. 313 al. (3) din Codul penal: „Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate”.

Conform art. 310 al (1) din Codul penal, „Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.