*Aveam în copilărie un joc-oracol : – Mă iubeşte , nu mă iubeşte, întrebam cântat petalele unei flori care, nu ştiu cum se făcea, totdeauna îmi spuneau  ceea ce eu aşteptam!

*Acum două zile m-a întrebat un prieten: – Avem sau nu avem guvern?…

*- Cine conduce : PALATUL PARLAMENTULUI  sau PALATUL VICTORIEI, m -a întrebat un vecin…

*- E treaba lor  sau e treaba noastră , a tuturor, m-am întrebat când am auzit spunându-se că ar fi treaba LOR!?

*Are un tată dreptul să-şi abandoneze propriii copii, m-a întrebat o nepoţică.

*-Are copilul voie să facă ceea ce-l taie capul,  mă întreabă o alta…

* – Bunicule, ce-nseamnă  când se spune  că rufele se spală în familie, că noi, uneori, le ducem la spălătorie?!, mă-ntreabă aluziv cea mai mare.

Neavând o floare care să mă ajute să dau răspunsul, am rămas doar cu întrebările.

Şi apoi,chiar de aş fi avut o floare, am stat şi m-am gândit: – Să rupi o floare pentru asemenea  nimicuri?

-Greşeşti! Nu sunt nimicuri,  aud glasul unei ţărănci care-mi spune că rufele spălate nu se întind la uscat în zi de sărbătoare!

Chiar aşa, astăzi e duminică!

Gh.C. Br.