Lor

Dragele mele care pe unde sunteti,

Drumul e lung spre voi asa ca prefer sa va scriu.

Eu v-am iubit in toate zilele nu doar de Dragobete dar v-am iubit ca el.

Cu patos , cu speranta pierduta , cu un soi de nebunie a naiului – primul instrument muzical inventat de om fiindca i-a fost oferit direct de natura.

Un fir de trestie perforat de insecte, melodiat de vant…

Asa v-am strabatut eu trupurile …vorba lui Gheorghe Tomozei iubind ca in crimele perfecte, fara sa las urme…

Nici macar sufletele nu vi le-am atins fiindca nu am fost in stare.

Mama mea e Dochia si cand ii povesteam despre voi ma privea cu neincredere ca pe un culegator de folclor dar si cu un soi de intelegere ca drumul pe care ne intalnim e al vietilor noastre si trebuie parcurs.

Cat am iubit in Giurgiu nu o sa mai iubesc in toate orasele lumii.

Ca Paun al lui Sorescu – fiindca nu stiu limba.

Adevarul e ca am imbatranit, dragele mele.

Doar voi ati ramas tinere.

Ca la 18 ani.

Sunteti forma nealterata a fericirii mele.

Multe din voi nu ma cunoasteti. V-am iubit in contumacie.

Dar v-am iubit sincer ca eroul oedipian.

Nu am ajuns Regele Tebei. Sunt cersatorul ei. Sunt un dervis in cautarea sufletului.

Drumul e lung si am ramas singur.

Cand voi reveni in Giurgiu, ca Nichita la Viena, voi da flori tuturor femeilor pe care le voi intalni pe strazile pe care v-am iubit.

In Giurgiu, cel mai bine cunosc colturile, stresinile boltite, paravanele.

Le cunoasteti si voi.

Acolo am fi vrut sa facem dragoste, sa ne sarutam cel putin, sa ne tinem mai mult decat de mana.

Iubitele mele,

rondul de noapte va trece si ne vom putea iubi din nou ca prima data… care n-a existat fiindca prima data nici nu exista spune Ingerul Blond.

Prima data e a doua oara cand incepi sa recunosti ce nu ai vazut prima data… buze si sani si ochi si priviri.

eu    

(Corespondenţă din Franţa, de la distinsul nostru colaborator, Dr. Cosmin Georgescu)