Dreptul la istorie
La data de 6 august 2017, PENTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI, a fost organizată la Mărăşeşti comemorarea a 100 de ani de la ceea ce cartea de istorie a consemnat ca BĂTĂLIA DE LA MĂRĂŞEŞTI.
Întreaga manifestare a fost un imn inchinat spre aducere aminte a celor 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români care, între 6 şi 19 august 1917, au scris cu sânge dreptul la istorie!
A fost, cred eu, cea mai frumoasă lecţie de istorie predată tinerilor care ar trebui să ştie că România a avut militari bravi care au ştiut să o apere.
Lecţie de istorie fiind, şi nu cred că este o deformare profesională, îmi permit să formulez câteva observaţii:
De ce nu s-a cerut un mesaj Majestăţii Sale regele Mihai? Starea sănătăţii şi vârsta nu-i mai permiteau să fie prezent. Evenimentul are legătură cu familia regală !
De ce nu au fost prezenţi foştii preşedinţi Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu? Dreptul la istorie, indiferent de preferinţele politice şi de partid ale unora dintre noi, nu li se poate lua. Ar fi trebuit să-i invite cineva? Dacă da, de ce nu au făcut-o?
De ce presa, aproape toată presa!, a prezentat cu evidentă ironie momentul când, pentru VEŞNICĂ POMENIRE, cei trei oameni cu răspundere în stat au ridicat farfuria cu sfânta colivă?
De ce presa, ca şi cum i s-ar fi cerut asta!, a susţinut că oamenii ar fi fost aduşi cu forţa?
Şi chiar de ar fi fost invitaţi, ce e rău în asta?
Dreptul la istorie este în egală măsură şi datorie! Nu trebuie să ne fie indiferent modul cum se scrie istoria de noi trăită!
Gh.C.Br.