Am asistat, şi încă nu s-au terminat, la multe dezbateri la mai toate posturile de radio şi  televiziune, în legătură cu un subiect dat elevilor dintr-un judeţ la Olimpiada de limba şi literature română, faza judeţeană.

O părere în plus, un punct de vedere, cum ar zice personajul în jurul căruia s-a iscat scandalul, nu strică.

Nu cred că profesorii au greşit când au formulat un asemenea subiect! Scandalul, dacă poate fi numit aşa, este un scandal  DE PRESĂ! Elevii nu l-au perceput  ca un denunţ, ci  ca un REFERAT, ca o compunere în care trebuia să-şi  dovedească abilitatea creării unui text in STIL ADMINISTRATIV!  Unii dintre ei au şi reuşit! Pretindem că şcoala trebuie să-l inveţe pe elev pentru viaţă, dar facem spectacol mediatic pe marginea unui demers pedagogic  corect şi în spiritul programei şcolare.

Dacă  Ilie Moromete, despre el e vorba, i-ar fi întâlnit la fierăria lui Iocan pe mulţi dintre cei care tot discută despre denunţ,  le-ar fi atras atenţia să nu confunde opera literară cu relitatea de la care a fost inspirată.

Le-ar fi amintit, probabil că  Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm – Non scholae vitae discitum*-Această înţeleaptă vorbă rezumă un pasaj din epistola 106 a lui Seneca cel Tânăr. Se foloseşte pentru a atrage atenţia că învăţătura este o armă pentru viaţă.

I-ar mai fi întrebat , uitându-se complice la Ţugurlan sau la Cocoşilă,  …şi de ce zici tu, Cocoşilă, că Nilă al meu n-ar trebui să înveţe cum se face un denunţ? Cine se teme de denunţ?

*Am avut lucrarea pentru Gradul I : COMPUNEREA ŞCOLARĂ – TIPOLOGIE. METODOLOGIE, EVALUARE

Intr-una dintre concluziile lucrării scriam: Prin compunere, învăţând elevii să gândească sistematic după un plan, învăţându-i să-şi motiveze convingător ideile,  cultivăndu-le un stil clar, limpede şi corect, ii pregătim pentru viaţă.

 Acest lucru, in anul 1978,

Astăzi, cu atât mai mult!

Gh.C.

Notă: Imagine luată de pe internet. Moromete , citind ziarul. Poate chiar un  denunţ!