Sunt Emilia Jurjiu și am pus umărul la formarea grupului cultural Șezătoare Cluj.

Am descoperit arta populară în urmă cu nouă ani. Eram împreună cu familia la Dresda în Germania și îmi doream să aflu totul despre ii și cămăși românești. Câteva fotografii vechi și câteva fotografii noi postate pe Facebook au fost suficiente pentru a-mi trezi interesul.

Acela a fost momentul în care începeau să apară articole despre cămașa cu altiță. Căutăm informații prin cărți și albume disponibile online, citeam articole scrise în presă despre meșteri populari. Aveam un gând și o idee: dacă în urmă cu 100 de ani s-au putut realiza astfel de lucruri, cu siguranță se pot realiza și astăzi.

În toamna anului 2014 am început să cos prima ie pe care am terminat-o la sfârșitul anului, în doar trei luni. Am ales un model simplu care mi-a plăcut, din albumul Mariei Panaitescu. L-am descifrat singură, ghidându-mă din cărți despre cusături. Începutul a fost greu pentru că nu știam ce materiale să aleg. Am cusut pe o pânză de in foarte deasă, fapt care m-a descurajat, dar nu m-a făcut să renunț.

În timp ce coseam prima ie, am început să leg primele prietenii. Marcela Popa și Mirela Miron au fost primele femei cu care m-am întâlnit și m-am împrietenit. Și ele aveau aceeași dorință: să își coasă singure o ie pentru că nicăieri nu puteau găsi una autentică pe care să o cumpere. Știau cum trebuie să arate o ie autentică și nu erau interesate de artizanat. Nici eu nu eram interesată de iile artizanale. Ne-am gândit să vizităm Muzeul Etnografic al Transilvaniei pentru a afla mai multe despre iile cu altiță, dar după trei vizite am constatat că singura ie cu altiță din expoziția permanentă avea altița țesută.  Am cusut prima ie cu ajutorul imaginației. A fost o experiență unică, interesantă. Fotografiam fiecare pas și spuneam și celorlalți ce progrese am mai făcut. Am învățat punctele de cusătură de bază și mi-am făcut o experiență minimă. Acum Șezătoare Cluj are peste treizeci de membri, oameni care ni s-au alăturat de-a lungul timpului.

Am început să ne întâlnim față în față la șezători, am început să colaborăm cu alte șezători din țară și din străinătate. Singurele probleme pe care le întâmpinam erau legate de lipsa materialelor: pânză și ațe. Din fericire, acum avem o ofertă bogată de materiale pentru a coase orice ne dorim.

Muzeul ne-a ajutat și ne-a fost alături în toți acești ani. S-au organizat expoziții cu piesele aflate în depozitele muzeului, iar specialiștii au început să ne ajute. Suntem o mișcare culturală, nu numai un grup care se numește Șezătoare Cluj. Nu avem diplome de meșteri populari, nu avem muzee private, nu vindem ii artizanale, nu câștigăm decât oameni care ni se alătură. Putem coase ii și cămăși din toate regiunile țării, putem coase după o poză, putem descifra orice model, putem reconstitui piese de port. Coasem și țesem tot ce e frumos și ne place.

Eu am experimentat și țesutul. Am început cu țesutul în bâte care se practica în Ținutul Pădurenilor. Tehnica aceasta arhaică de țesere se poate deprinde ușor, este universală, a fost descrisă în cărți și articole de specialitate. Am reușit să țes în bâte brâie lungi de trei metri cu urzeală circulară.

Am țesut bete pe războiaș mic, ușor de ținut în orice apartament. Țesutul betelor este ușor de deprins. Prin observare și practicare se pot obține diferite piese. Există diferite tehnici de țesere prin care se pot confecționa chiar și cordoane sau șireturi. Totul depinde de imaginația și creativitatea țesătorului. Am țesut bete din diferite zone ale țării. Ultimele lucruri pe care le-am țesut au fost o bentiță și două brățări pe care le voi folosi pentru o ie. Voi țese altițe.

Acum cos o ie de Hârtibaciu și mă gândesc la expoziția pe care o va organiza muzeul în luna iunie, de ziua iei. De fapt, vor fi două expoziții într-una singură pentru că fetele de la șezătoare vor veni îmbrăcate cu cămășile pe care le-au cusut de-a lungul anilor. Va fi o zi fără artizanat. O zi frumoasă de vară alături de oameni care cunosc în cele mai mici detalii cămășile din diferite zone. Va fi o ocazie să ne întâlnim și să depănăm amintiri.

Vă încurajez să faceți șezători în orice loc v-ați afla, la sat sau la oraș. Cămășile noastre românești sunt mai frumoase decât oricare alte cămăși care se pot cumpăra din comerț, singurul impediment este că trebuie să vi le coaseți singure. Dar, cu informațiile care există în acest moment, veți reuși.

Emilia Jurjiu