Pentru că astăzi este o zi specială pentru mine, pentru că datorez Giurgiului  ieşirea mea în lume, pentru că Giurgiul  m-a făcut să înţeleg ce înseamnă acasă, m-am gândit să dau chip unor gânduri care au crescut odată cu mine.

14 februarie 1936 . 14 februarie 2018
Privesc în faţă. Aşa am privit totdeauna!
          Mulţumesc soţiei, lui Costin şi nepoatelor!Cu gândul la ei aştept cu bucurie răsăritul soarelui.
          Mulţumesc celor dragi din familie care şi-au ţinut rând
          Mulţumesc elevilor care mi-au transmis urări de sănătate! Lor le datorez bucuria cu care plecam în fiecare zi de-acasă!
          Mulţumesc prietenilor faţă de care mă simt îndatorat. Ei mi-au inspirat grija pentru stima pe care am purtat-o dezinteresat tuturor
          Mulţumesc celor care nu au fost de acord cu mine. Ei m-au obligat să fiu atent la ceea ce spun şi,    mai ales, la felul în care spun . Le cer scuze că nu m-am supărat niciodată. Am iubit cuvintele şi mai puţin vorbele.Cuvintele au demnitate, vorbele,doar gust!
          Mulţumesc celor care m-au atenţionat că există oameni şi OAMENI
          Mulţumesc tuturor celor necunoscuţi, pentru că în rândul lor sunt potenţiali prieteni, mulţi OAMENI alături de mulţi alţi oameni!
          Mulţumesc colegilor de promoţie de la liceu. Cu ajutorul lor, la fiecare început de septembrie , retrăiesc amintiri de neuitat în curtea Maiorescului. .
           Mulţumesc colegilor de la Clubul Seniorilor din Învăţământ Brăila. Împreună, săptămânal, ne impunem a nu uita să ne bucurăm. Şi reuşim!
           Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să mulţumesc tuturor!
Tuturor, S Ă N Ă T A T E şi NOROC !

Prof. Gh. Calotă,

elev al Maiorescului, promoţia 1954, cu 11 clase, a doua sală de clasă  de la etaj dinspre Calea Bucureşti, banca ¡ de la perete.

Foto: Prietenul meu de casă