*Scriam cu ceva ani în urmă, tot în paginile Giurgiuveanului, o tabletă intitulată, mai în glumă mai în serios, Laudă hoţului. Mai mult în glumă, lăudam un hoţ care, de fiecare 15 iunie din an, fura mâna muzei poetului, prima statuie ridicată lui Eminescu în Galaţi. Credeam că avem de-a face cu un hoţ care era nemulţumit de ceea ce realizau sculptorii în încercarea lor de a pune la loc mâna furată, vrând să arate că nu au sculptorii salvatori atâta forţă de creaţie, încât să potolească setea lui de altceva, hoţul a repetat năstruşnica faptă de mai multe ori!. Un gust artistic rafinat sau pentru că auzise el, hoţul, că o celebră statuie din antichitate ar fi fără cap şi o mână îl făceau să producă lucrării de artă pe care zilnic o vedea o LIPSĂ, mâna!, lipsă care să lase liberă imaginaţia privitorului sporindu-i interesul, i-ar fi innobilat fapta!

*Din surse: Ziare.com : Jaf la Casa memorială Mihai Eminescu din Ipoteşti – obiecte de mii de euro,furate Mai multe obiecte in valoare de aproape 20.000 de euro au dispărut din Casa memorială Mihai Eminescu din Ipoteşti. Toate erau obiecte de patrimoniu. Totul a ieşit la iveală la inventarierea din acest an a obiectelor din muzeul amenajat în conacul ce a apartinut familiei Eminovici.Directorul Casei memoriale şi expertii angajaţi să analizeze preţioasele obiecte au descoperit că 32 de bijuterii şi obiecte au fost inlocuite cu nişte falsuri. „Au fost substituite nişte bunuri culturale. Iar un medalion de circa 20 de milioane lipseste din gestiune…. Deocamdată se desfăşoară cercetări faţa de persoane, hoţi zicem noi, necunoscute urmând ca, la final, să se  dispună procedural”, a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Botoşani.

*Într-un oraş cu oarece legături cu familia Eminescu, de 15 iunie,  în cadrul unei acţiuni O FLOARE LA STATUIA POETULUI, un distins profesor, tare bucuros că bustul Eminescului a fost troienit şi cu multe flori, spune că ar fi fost bine să se rupă cozile florilor pentru a nu fi furate… -Dacă au fost ei în stare să fure placa de bronz de pe bust,  mai adaugă el cu amărăciune!

I se răspunde: –Ce frumos ar fi, Domnule profesor,… Eminescu să împartă flori celor care vin să I se-nchine!

-Bine zici, la asta nu m-am gândit, începe să viseze şi profesorul! Numai că ei iau florile să le vândă la piaţă! Să facă bani!!! Nu vedeţi în ce hal am ajuns?

*Recitind aceste însemnări, m-am trezit citându-l pe Eminescu: – Cum nu vii tu, Ţepeş doamne ca punând mâna pe ei…. Intrigat, mi-am zis:- Îmi retrag laudele

Prof. Gh.C.Br