Sfârșitul anului 2023 a adus cu sine trecerea la cele veșnice a preotului Lucian Manicatide, unul din ultimii oameni al unei generații de preoți giurgiuveni pentru care credincioșii acestei urbe sau cei care l-au cunoscut vor avea un permanent respect. Dar dincolo de activitatea sa misionară remarcabilă, de cunoștințele teologice și de spiritul ales cu care a fost înzestrat, nu trebuie uitat că părintele Lucian Manicatide a făcut parte dintr-o generație de preoți care au păstorit giurgiuvenii cu cinste, responsabilitate, dragoste de oameni și frică de Dumnezeu.

Alături de preoți precum Alexandru Vătășeanu, Marin-Marcel Croitoru, Ion Chioseaua, Traian Serghie, Stelian Roșioru și alții, părintele Lucian Manicatide a fost parte a unei generații care a știut și a reușit să țină sus stindardul credinței, în pofida vremurilor grele și de multe ori abrutizante pentru statutul de preot și pentru Biserica strămoșească. O generație de preoți care, alături de credincioși, a salvat – la modul propriu – biserici de la distrugere (iar bisericile Sfânta Treime – Smârda sau Buna Vestire – Grecească sunt bune exemplu în acest sens), a știut să ducă credința mai departe, să salveze obiceiurile și tradițiile locului. A făcut parte din preoții care au știut să fie model clar și vizibil pentru enoriași, impunându-se prin reale calități intelectuale și pastorale, dar și morale și cetățenești. O generație de preoți care a fost așa cum au fost întotdeauna preoții noștri: în comunitate, cu comunitatea și pentru comunitate.

Este o necesitate ca azi, când cinul preoțesc are tot ce își poate dori pentru a-și face datoria obștească, să facă tot posibilul pentru a nu uita de preoții, diaconii și călugării care au făcut ca astăzi Biserica Ortodoxă Română să fie ceea ce este: o instituție ce se confundă cu poporul român și care se bucură de cote constante de încredere din partea populației. De a nu uita că preoții generației din care a făcut parte și părintele Lucian Manicatide și-au făcut datoria prin chemare și devoțiune, indiferent de presiunile teribile care au fost făcute asupra lor sau familiilor lor. De a nu uita că deși au slujit și păstorit într-o perioadă controversată, grea și asupritoare, au făcut tot ceea ce depindea de ei pentru a fi permanent reazem și ajutor pentru o populație abrutizată și presată de un regim care încerca permanent să o îndepărteze de Dumnezeu.

Dr. Gabriel-Felician Croitoru