… deci nu ai terminat!!!! bravooo !!!!!

Este  inceputul  ultimului mesaj primit de la Gigi Slătineanu cu o săptămână înainte de a se interna în spital.

Într-un serial de mai multe episoade  conţinând evocarea evenimentului reîntâlnirii din 4 septembrie 2014 a Promoţiei 1954, cu 11 clase, a Liceului Ion Maiorescu Giurgiu, am discutat mult cu Gigi Slătineanu. De mai multe ori, şi la telefon! Coleg de clasă, era un elev  de excepţie şi un coleg dintre cei mai aleşi!

A fost primul coleg de clasă, giurgiuvean, cu casa chiar lângă liceu, în a cărui locuinţă am fost invitat de mai multe ori. În primăvara anului 1951. M-am simţit foarte bine! Mama lui, de o distincţie aparte, m-a primit cu o blândeţe ce nu poate fi exprimată pe deplin prin cuvânt!

Gigi, cred eu, avea bunătatea mamei şi detaşarea cerebrală  a tatălui. S-a grăbit! Dotat intelectual cu mult peste clasa sa, clasa a XI-a a dat-o în avans în particular. A intrat imediat, nici că se putea altfel, la Facultatea de Construcţii Hidrotehnice. A terminat-o ca şef de promoţie!

Deşi a absolvit cu un an înaintea noastră, totdeauna s-a considerat  un OM al generaţiei  noastre! Nu a lipsit de la nicio întâlnire de promoţie. I-a plăcut să se implice totdeauna în pregătirea revederilor noastre pentru care, de fiecare dată, îi plăcea să aducă diverse înregistrări audio cu vocea unora dintre profesorii  şi colegii noştri. O autoritate a ţinutei exemplare  îl făcea să se impună totdeauna şi să nu ia în consideraţie anumite ieşiri ale unora dintre colegii noştri.

– Nu înţeleg de ce te preocupă … Şi în alte dăţi m-a provocat ca şi acum , dar eu nu i-am răspuns!…Acum e şi bolnav!… mi-a zis Gigi despre o întâmplare de la ultima întâlnire!

Cu ceva ani în urmă, când unul dintre colegii noştri… a făcut unele aluzii răutăcioase la adresa mea, Gigi mă întreabă mai întâi dacă am priceput aluzia şi apoi a apreciat în mod deosebit că nu am replicat! Mi-a zis:- Bine-ai făcut că nu i-ai răspuns! Se simţea şi mai bine dacă vedea că te-ai supărat! Aşa…L-ai lăsat pe el să se întrebe dacă a fost suficient de clar în intenţia sa şi dacă a avut sens ieşirea! Bine-ai făcut!

Luni,  3 noiembrie 2014, Gigi se internează în spital.

Discuţiile cu el au încetat. La Spitalul Pantelimon din Bucureşti , Gigi Slătineanu a fost operat. Miercuri seara, 5 noiembrie 2014, o îngrijorare mă îndeamnă să dau telefon Marilenei, soţia sa. Mi-a răspuns o cumnată, venită din Tg.Jiu.

Marilena, o fire plăpândă, anii vârstei sale nu sunt puţini, medic de profesie cu înţelegerea a ceea ce este viaţa mult mai profundă decât a omului de rând, cu stăpânire de sine, dar cu glasul tremurat: -Ce veşti să-ţi dau? Este ca un om…după operaţie!

Nu am insistat, am zis câteva cuvinte de îmbărbătare, am rugat-o să-l asigure pe Gigi că ne gândim la el, că telefoanele noastre aş vrea să fie hapuri de sănătate pentru colegul nostru aflat în suferinţă.

Vineri, 7 noiembrie 2014, am dat telefon lui Mihai Constanda. Să-l felicit de ziua sa. Am discutat mult. Două amănunte ale dialogului m-au îngrijorat: când i-am spus că o operaţie pe pancreas este gravă el mi-a atras atenţia că e…foarte gravă! Şi apoi, când mi-a evocat anumite întâlniri cu Gigi la Găieşti, lui Mihai a inceput să-i tremure glasul. Simţeam că ceva îl doare: ştia Mihai ceva ceea ce nu trebuia spus?

Imediat, am dat telefon lui Tase Anghelescu. Era pregătit să-mi dea el telefon să-mi spună vestea! Şi Tase avea vocea tremurată. Era în mod sigur îngrijorat şi el!

***
Duminică, ora 11,00    Mesaj original
Către: Victor Beizdadea
Subiect: Ingrijorare!

Draga Victore, Da-mi, te rog, ultimele vesti, bune sper, despre Gigi. Stiu ca este operat. Cum se simte acum, dupa operatie?
Cu pretuire,
Gh.CALOTA, Braila

Duminică, ora 17,45. Răspuns de la Victor!

Buna ziua, Vestile nu sunt prea bune.Doctorii sunt rezervati.Trebuie sa lupte el si sa tina capul sus. Eu am fost cu Marlena la el si vineri seara si sambata dimineata.Doamne ajuta sa fie bine!
Marlena a foarte obosita, agitata si uita destul de repede niste lucruri. Sper sa fie si ea bine! O seara minunta.
Victor Beizdadea

Comentariu: Îngrijprarea creşte.Veşti nu prea bune! Doctorii sunt rezervaţi! De-arfi după Gigi, …este un lupător! Implorarea Celui de Sus este singurul lucru care ne-a rămas! –Doamne, ajută!

Luni dimineata: ora 9,21

Ingrijorare ! ???????

Draga Victore,

Am incercat sa vorbesc cu Marilena si nu am reusit!Ce mai stii de Gigi? Cum evolueaza starea lui postoperatorie?

Astept,

Gh.Calota, Br.
Luni, ora 12,15, veste de la Victor B.

Mobilul Marlenei este ….07……..
Acum este la spital, asteapta ora de vizita, intre 11 si 12!
Puteti sa o sunati chiar acum!
Gigi nu e prea bine, am fost aseara si doctorita de garda a spus ca nu e prea grozav!

Vorbim, VICTOR

Nu i-am dat telefon! N-am vrut să-mi spună că Gigi nu se simte bine! Afară nu mai este soare! Timpul pare şi el mai trist!

Gigi Slătineanu

-CV-

    La 11 ianuarie 1937, m-am născut in Giurgiu pe strada Bateriei.Tata, Mihail Slătineanu, a fost profesor-maistru la Liceul Industrial din Giurgiu,mama, Zoe Slătineanu, s-a ocupat cu multă dragoste de cei doi copii pe care i-au avut.Sora mea, Florica Slătineanu, inginer constructor,  a fost căsătorită cu colegul nostru de liceu Ion Chircu şi a decedat în iulie 2013.In perioada 1941-1944,  cu toată familia ne-am mutat la Chişinău unde am fost doi ani la grădiniţă şi am absolvit prima clasă primară. După război, ne-am întors în Giurgiu şi am continuat clasele primare,unde am fost coleg şi prieten cu Anghelescu Atanase, Craiciu Ovidiu şi Ionescu Petre. In 1947, am dat examen la Liceul Ion Maiorescu şi, după absolvirea clasei I ,ca urmare a reformei învăţământului din 1948, am trecut în clasa VI –a elementară.După terminarea celor 7 clase, am revenit în clasa a VIII-a la Liceul Ion Maiorescu.In anul 1953, am avut o situaţie şcolară bună care mi-a permis să urmez şi clasa a XI-a în paralel cu clasa a X-a şi am absolvit liceul în 1953 ,deci cu un an înainte de seria mea care a terminat liceul în anul 1954.Tot în acel an am intrat la Institutul de Construcţii Bucureşti,cu cea mai mare medie .

După absolvirea facultăţii am lucrat pe şantierul barajului de  pe Argeş

Lucrările au fost oprite în anul următor şi am lucrat in continuare pe şantierele Intreprinderii Energoconstrucţia Bucureşti ,la termocentrala de la Podari-Livezi,termocentrala de la Brazi,termocentrala de la Arad, termocentrala de la Paroşeni ,termocentrala de la Timişoara , termocentrala de la Bucureşti-Sud şi termocentrala de la Galaţi.

In anul 1964, am cunoscut-o pe dr.Ciocea Marilena care era medic- şef la dispensarul minei din Vulcan.

Mulţi ani, am avut un grup de buni prieteni dintre colegii de liceu şi, împreună cu soţiile acestora, ne-am întâlnit la Galaţi, Piteşti,Braşov, Bucureşti şi în alte locuri pentru a petrece,a depăna amintiri şi pentru a face planuri de viitor  cu Florică Sergiu Valentin,Stan Fotă, Mustăreaţă Nelu, Petrică Ionescu, Beizadea Silvian , Pieleanu Radu, . . . . .

In iulie 2014 am serbat NUNTA DE AUR.

In perioada 1966-1976, am lucrat la Intreprinderea de Construcţii şi Montaje Siderurgice Galaţi , intreprindere care a fost mulţi ani cea mai mare intreprindere de construcţii din ţară.Această perioadă a fost ca o ACADEMIE DE CONSTRUCŢII deoarece s-au executat o gamă deosebit de largă de sisteme de fundaţie şi s-au realizat lucrări unicat în ceea ce priveşte structuri de beton armat, construcţii metalice precum şi montaje de utilaje; s-au montat echipamente şi utilaje din ţări precum URSS, Germania, Austria, USA, Suedia , Japonia ,etc.

In decursul activităţii am avut funcţii de inginer stagiar,şef de lot şi, la Galati, şef de şantier,inginer şef de grup de şantiere,director de grup de şantiere şi inginer şef de intreprindere.După 1976, am fost mutat in Ministerul Industriei Metalurgice ca şef de serviciu în cadrul Direcţiei Generale de Investiţiii şi Construcţii Montaj.După REVOLUŢIE, mi-am continuat activitatea în structura care s-a format după desfiinţarea ministerului până la pensionare, in 1999. După pensionare, având atestat de diriginte de şantier şi responsabil tehnic cu execuţia, am lucrat la Spitalul ELIAS până în 2006,  unde s-a realizat un bunker pentru tratarea cancerului şi, in perioada 2006-2009, la  o firmă de consultanţă pentru realizarea imobilului BTC (BUCHAREST TOWER CENTER), edificiu care, pentru 3 ani, a fost cea mai înaltă construcţie din ţară.După 2009, am  avut unele colaborări mai modeste în calitatea pe care o am de diriginte de şantier sau responsabil tehnic cu execuţia.

Impreună cu soţia mea am vizitat toate muzeele din Bucureşti,am fost în toţi munţii noştri şi am vizitat foarte multe ţări din Europa,Africa,Asia şi America.Suntem mari amatori de teatru şi avem prieteni printre colegii de liceu , de facultate şi rude. Doresc să fac o mentiune speciala: îmi face deosebită plăcere să particip la întâlnirile care se fac cu colegii de liceu şi de facultate.

4 iulie 2014

Moş   Gigi  ?!

S-au afişat rezultatele examenului de admitere la Liceul Ion Majorescu din Giurgiu.Cel care urma să devină unul dintre şefii de promoţie ai anului 1954,STAN FOTA, a venit să vadă lista afişată în faţa liceului;sigur că s-a găsit destul de repede printre cei admişi, dar ce l-a surprins a fost faptul că pe primul loc pe listă, cu nota maximă, a văzut un nume care era mai mult diminutiv.

Şi-a propus să-l cunoască odată cu începerea şcolii, lucru care s-a întâmplat şi nu peste mulţi ani s-a format un grup de colegi  Florică Sergiu Valentin, Mustăreaţă Nelu, Ionescu Petre, Pieleanu Radu, Beizadea Silvian care, împreună cu soţiile lor,s-au întâlnit de două trei ori pe an la Galaţi, la Braşov, la Bucureşti, la Piteşti şi în alte locuri pentru a sărbători diferite evenimente, pentru a petrece împreună, pentru a depăna amintiri şi pentru a face planuri de viitor . . .

A început şcoala şi cel care care a fost primul pe lista afişată cu cei admişi la liceu  în primele zile de şcoală a trecut prin faţa cancelariei când a fost oprit de cel care era cunoscut în tot oraşul, un profesor exceptional, director al liceului mulţi ani, o personalitate deosebită,  SAVIN POPESCU .

• “Cum te cheamă pe tine ,mă ?

Sigur că profesorul ştia cum mă cheamă, îl cunoştea şi pe tata care în acea perioadă era profesor-maistru şi director la Liceul Industrial din Giurgiu, dar el avea programată desfăşurarea discuţiei,

• “GIGI SLĂTINEANU “ , veni răspunsul meu sigur, dar uşor temător pentru ce ar putea urma.
• “Ce nume este asta , mă, GIGI ? GHEORGHE te cheamă! Când o să fii bătrân, cum o să-ţi  zică ? moş GIGI ?

Aşa a decurs prima întâlnire cu cel care a fost profesorul nostru de fizică.

Discuţia m-a urmărit toată viaţa cu gândul dacă este posibil să ajung să văd dacă profesorul a avut dreptate  ,  Moş GIGI  ?!

Gigi SLĂTINEANU, 17 iunie 2014

***

Marţi, ora 13,02, telefon Marilenei:

– Ştefania, sunt în autobuz. Merg puţin acasă. Gigi este foarte rău! Este în comă pancreatică! …Telefonul a tăcut!

***

Gigi… a terminat!  Nu mai răspunde!

La revederea din septembrie 2015, Gigi Slătineanu nu va mai zice prezent! Ca să le audă gândurile, colegii vor păstra un moment de reculegere!

DUMNEZEsă-i binecuvinteze veşnicia !

Colegii din Promoţia 1954, cu 11 clase, a Liceului Ion MAIORESCU, Giurgiu

 profesor Gheorghe Calotă