Nu avem în intenţie să facem reclama unei reclame, necum reclama unei anumite reclame! Vrem doar să sugerăm cât de bogat este un text scurt, dacă avem răbdarea să-l citim cu atenţie.

George Călinescu vorbea în anul 1946 de inexistenta  unui fenomen literar pur, după ce, prin 1927 Mihail Ralea şi în 1941 Liviu Rebreanu  afirmau că, totdeauna, o operă este mult mai  bogată decât a crezut autorul ei când i-a dat drumul în lume! Afirmaţia este valabilă şi când avem un text foarte scurt!

Se poate vorbi în acest caz şi de resursele limbajului ca mijloc de comunicare. Este vorba şi de realizarea unui umor involuntar în cazul unor afirmaţii serioase sau cu pretenţia inconştientă de a fi serioase.

Povestea, pentru că trebuie spus că orice reclamă, fie cât de economicoasă, conţine în sine o poveste,  este extrem de simplă: o nepoţică  îşi duce bunicul de mână la un medic pentru a-şi cumpăra un aparat auditiv! Medicul îi întâmpină cu amabilitate. Bucuria nepoatei, sintetizată într-o emoţionantă strigare –Te iubesc , bunicule!,  dă toată poezia  momentului.Textul scris este extrem de scurt, aşa este şi bine!, dar dă justificare rugăminţii fetiţei care intră la medic ducându-şi bunicul de mână, ca act de responsabilitate pentru fiinţa de care se leagă, probabil, lumea poveştilor sale. Din prima apariţie a personajelor observăm că toate trei personaje, medic, bunic şi nepoată, zâmbesc: cu naivitate pură şi speranţă, fetiţa, cu bucurie curtenitoare, medicul, pentru a da încredere omului care apelează la serviciile lui, mai ales că bunicul, cu o sinceritate ostentativă  împrumutată de la nepoată, îşi întoarce buzunarele pe dos, gest înţeles omeneşte de medic şi răsplătit cu invitaţia, puţin tetrală, de a lua loc cu un zâmbet  cald din partea acestuia, sesizat  mai ales de fetiţă. Impresionantă privirea luminoasă şi plină de speranţă a fetiţei care, luând alura unui om matur, îşi  pune obrăjorii între palme, lasă zulufii blonzi să-i contureze şi mai insistent ochişorii nevinovaţi şi râde!!

Râsul de copil este poate cea mai sinceră manifestare a bucuriei acestuia  şi totdeauna indiciu de sănătate! Privind reclama, fără să vrei, râzi împreună cu fetiţa şi te gândeşti la propriii nepoţi! Şi te simţi bine!

Dacă mai ai răbdare să te întrebi ce este ştiinţa comunicării, bine!

Auzi uneori oameni politici că anumite legi nu au fost bine primite pentru că a lipsit COMUNICAREA!

În unele cazuri nu este numai atât! Dar asta este o altă problemă!

 Profesor Gheorghe Calotă

NOTĂ: Priviţi imaginea şi gândiţi-vă la nepoţi şi nepoate! Veţi avea impresia că ce aţi citit este scris de Dumneavoastră!

Imaginea este luată de pe net! Râsul este în mod sigur al copilului! Vine primăvara!