Străbunica  mea, în fiecare zi de sărbătoare la ora când se ieşea de la biserică,- îşi punea pe cap dirmeaua cu ciucuri şi,… la poartă, aştepta:

–Poate trece cineva. Mai aflu şi eu ce se mai întâmplă prin sat. Să găsesc şi eu pe cineva pe care să-l  laud, că m-am săturat de ocările spuse de unul şi de altul,  o auzeai dezvinovăţindu-şi curiozitatea!

Într-o seară, cu ceva timp în urmă,  am butonat pe mai toate posturile de televiziune:

–-Poate găsesc pe cineva pe care să-l laud pentru ceea ce spune, pentru felul în care vorbeşte, că m-am săturat de atâţia comentatori. Aceiaşi totdeauna, ba, uneori, în aceeaşi seară prezenţi în acelaşi moment la televiziuni diferite!

Am simţit cum, peste timp, o citam pe bâta Dobra!Cât priveşte analiştii de ocazie, am înţeles repede că tehnica face posibilă suprapunerea chipului peste imagini aparţinând altui timp sau altor realităţi..

La un post de televiziune, nu contează numele postului !,  l-am văzut,     l-am ascultat vorbind şi cântând, l-am auzit citind  un psalm,  ştiu să-l şi recit, dar e mai  frumos aşa, zice pentru a înlătura orice bănuială, pe Tudorel! Pe Tudorel din Vinţul de Jos.

Am avut sentimentul pe dată că-l văd pe Avrămuţ, crăişorul munţilor! Clopul cu fundiţă tricoloră îi făcea faţa bucălată şi mai rotundă, iar privirea , de înger! Era atâta forţă în glasul lui de copil, atâta agerime în ochişorii lui de vultur, încât am avut impresia că-l aud pe Avram Iancu îndemnând  :-“Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim” –

De la el, de la acest copilaş  am auzit că preţuieşte România

pentru că aici e multă fericre si…iubire!

Era  în glasul lui ceva dumnezeiesc!

Nu ştiu dacă l-am lăudat îndeajuns!

Coincidenţă fericită: după ce m-am despărţit de Tudorel, ducând cu mine impresia puternică pe care mi-a lăsat-o,  am citit la îndemnul unui amic comunicatul Prezidiului Academiei  Române prin care se ia atitudine împotriva încercărilor unor politicieni de a vota ziua de 15 martie ca ZIUA MGHIARILOR DIN ROMÂNIA! Ziua celor care refuză să ia parte la festivităţile organizate cu prilejul Zilei Naţionale a României, ţara ai cărei cetăţeni sunt!

Fără să laud pe cineva, o simt ca o datorie, am reţinut din comunicat: AR FI UN ACT  IRESPONSABIL AL POLITICIENILOR  ROMÂNI dacă   s-ar întâmpla aşa ceva!

Suntem în ANUL CENTENAR AL ROMÂIEI.

Notă: N-aş şti ce să-i răspund lui Todorel dacă m-ar întreba de ce.

 într-un oraş din România, se arborează de către o autoritate locală drapelul altei ţări!!!,

Gh.C.Br.