După câteva ore de scremut, în sfârşit, a reuşit să-şi aştearnă (on-line) frustrarea care îl stăpâneşte până în ultimul neuron. Se vede cât hăt… cât de mult se „oftică”, prin tot ceea ce debitează, mai ceva ca o femeie trădată de iubit.

În opinia mâzgălitorului de afişe cu lozinci comuniste, adevărata lui profesie, completată la bătrâneţe cu o facultate făcută, din păcate, degeaba (pe bani) la „fără frecvenţă”, un cântăreţ la biserică este un fel de paria al societăţii, mentalitate tipic comunisto-securistă, Biserica şi adepţii ei fiind aspru înfieraţi în vremurile apuse. Marele Constantin Brâncuşi a fost cântăreţ de biserică şi nu este singurul exemplu. Nu este un „păcat” să cânţi la Biserică, este păcat să îţi „cânţi” vecinii, cunoscuţii, prietenii şi/sau rudele… la Securitate.

Vom răsfoi curând „articolele” (pe angajament de informator) ale „marelui” flaşnetar de la Cinematograful Bucureşti, cu casă conspirativă (apartament) pentru întâlnirile agenţilor sub acoperire ai Securităţii.

Adevărata „valenţă” a acestei triste feţe palide care pozează în (fals) intelectual, cu care s-a făcut cunoscut de-a lungul vieţii, este aceea de şantajist.

Nu am uitat şi nu voi uita niciodată „lecţiile” pe care mi le dădea despre cum să ameninţi un om, pentru a-l face să „plătească”, faptă numită juridic şantaj. Parcă au fost la poliţie nişte plângeri pe această temă, nu? Comportament tipic pentru un „medaliat” cu aur, nu?

Din fericire, nu am ales un astfel de „model” în viaţă. Am plecat din acea latrină… fără niciun fel de remuşcare. În rest, ar putea să-l definească foarte bine (şi) toţi cei care au fugit de acolo… Doar unul, Dumnezeu să-l odihnească în pace!, nu mai poate, mai sunt destui, unii gata să demaşte această javră cu chip uman.

De ce este „înjurat”, în mod sistematic Episcopul Giurgiului? Pentru că nu a „cotizat”, iar cei care stau în spatele denigrărilor plătesc sume „babane”.

Pe toţi, analfabetul i-a bălăcărit în acelaşi mod specific caracterului său infect. A scăpat cineva? Răsfoim colecţia?

Vorbeşte de „debaraua” Nova Force, dar uită că, o perioadă bună de timp, venea şi ridica de acolo câteva sute de lei pe lună. Când nu i s-a mai dat paraua, a trecut la ceea ce ştie el mai bine: împroşcatul cu lături. De aceea îl înjură tot timpul pe Floricel.

Au păţit-o mulţi… de pildă, când nu i s-a mai dat ciorbă de burtă (năimitul scrie chiar şi pe o ciorbă de burtă, dar şi pe peşte, carne de porc etc), l-a făcut praf pe patronul restaurantului.

Deşi îl invocă pe Pruteanu, din păcate, comite în continuare greşeli gramaticale pe care le sesizează până şi elevii de generală.

Dacă i-ar citi textele Pruteanu, cu siguranţă, s-ar răsuci în mormânt…

Mă opresc aici spre a nu-i face publicitate anonimului analfabet cu nouă prieteni pe Facebook şi niciunul în viaţa reală…

Vasile Arcanu