Perpendicular cu strada 9 Mai (care dă în Şcoala nr. 4 “Mihai Eminescu”) este strada cu nume de floare: Crinului. Pavimentul străzii 9 Mai, din piatră cubică de altădată, este unul din motivele care îţi stârnesc curiozitatea să o vizitezi la pas, pentru că îţi creează senzaţia plăcută de a te plimba într-o lume din trecut… până în anii ‘70 aici a fiinţat una dintre Sinagogile comunităţii evreieşti din Giurgiu.

Ei bine, dragi cititori, pe străduţa Crinului, în imobilul cu nr.22, a văzut lumina zilei Nicolae Dărăscu (18 februarie 1883, Giurgiu – 14 august 1959, Bucureşti), unul dintre cei mai mari pictori români, cel supranumit “magicianul culorii”.

Prea puţini giurgiuveni cunosc acest “amănunt” deoarece în Giurgiu nimic nu aminteşte despre legătura sa cu oraşul natal: nicio stradă, şcoală sau vreo altă instituţie de cultură nu îi poartă numele.

Tatăl funcţionar, mama menajeră

Informaţia nu o avem luată din “vecini” ci acest lucru este consemnat în “Registru Starei Civile pentru născuţi”, din anul 1883, păstrat la Biroul Judeţean al Arhivelor Naţionale Giurgiu.

La fila 42, unde se află practic “certificatul său de naştere”, găsim câteva detalii interesante: Nicolae Dărăscu s-a născut pe 18 februarie 1883, “la ora şase dimineaţa, în casa părinţilor săi din strada Clinului, nr.22, fiu al domnului Constantin Dărăscu, de ani 40, de profesiune funcţionar, şi al doamnei Melani Dărăscu, de ani 32, de profesiune menajeră, de religiune ortodoxă, domiciliaţi în Culoarea Galbenă”.

Naşterea a fost declarată de tatăl pruncului iar martori au fost “domnul Radu Zaharia, de ani 62, comersant, şi domnul Constantin Georgescu, de ani 28, funcţionar, domiciliaţi în Culoarea Roşie”.

Dărăscu, mentorul unei şcoli naţionale de pictură

Nicolae Dărăscu s-a născut în anul 1883 la Giurgiu, iar în perioada 1902 – 1906 a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe George Demetrescu Mirea şi Ipolit Strâmbu la pictură şi pe Dimitrie Serafim la desen. Între 1906 -1907 a studiat la Paris, la „Academia Julian“ cu Jean Paul Laurens şi la Academia de Arte Frumoase cu Luc Olivier Merson. În anul 1908 a călătorit la Saint -Tropez şi Veneţia, iar în 1911 a organizat prima expoziţie personală la Ateneul Român. Nicolae Dărăscu are meritul de a fi conturat o școală națională de pictură și de a fi creat un climat cultural deschis noilor idei în epocă. În 1917 alături de pictorii Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și alți artiști pune la Iași bazele Asociației „Arta Română”.

Între 1912 -1936 a deschis mai multe expoziţii personale, a pictat în Dobrogea şi din nou la Veneţia, şi-a expus lucrările la Haga, Amsterdam şi Bruxelles, a fost numit profesor suplinitor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, catedra de desen artistic.

Anul 1942 aduce participarea artistului la Bienala de la Veneţia şi la Expoziţia de Artă Românească de la Bratislava, ca şi definitivarea ca profesor titular la  Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În anul 1946 a primit împreună cu Francisc Şirato Premiul Naţional pentru Pictură. Din 1936 până în 1950 a fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București.

S-a stins din viaţă la 4 august 1959, la Bucureşti.

Opera pictorului Nicolae Dărăscu, influenţată de curentele impresionism şi neoimpresionism, este una originală şi prin ea pictura românească modernă şi-a dovedit valoarea şi robusteţea.

Din nou la Giurgiu

Nu avem mai multe informaţii despre legătura sa cu oraşul în care s-a născut şi nici dacă în Giurgiu mai există descendenţi ai familiei Dărăscu. Un ultim amănunt oferit de “Registru Starei Civile pentru născuţi”  este o adnotare, tot la fila 42, în care se arată că pe 11 noimebrie 1956, cu trei ani înainte de a muri, Nicolae Dărăscu a revenit la Giurgiu, la Primărie, unde i s-a eliberat un certificat de naştere.

Vasile Arcanu