Scriam în Giurgiuveanul  din 18 martie 2014 Stejarul din fotografie era chiar în mijlocul curţii. Nimeni nu ne-a putut spune cine şi când l-a plantat. Era o zestre a curţii. Era vorba de Liceul Ion Maiorescu Giurgiu.

Un cititor al zarului, atent la detalii, şi bine-a făcut,  m-a corectat:- Stejarul de care eu vorbeam era , de fapt, frasin!.

Consecinţă a discuţiei iscate: în toamna anului trecut, pe locul vechiului frasin – stejar?-, conducerea Colegiului Ion Maiorescu din Giurgiu a plantat un platan! Din cauze doar bănuuite, platanul s-a uscat.

În 19 februarie 2016 elevii colegiului giurgiuvean au plantat un alt … platan.

Pe data de 3 septembrie 2016, Promoţia 1954 cu 11 clase, în festivitatea de  transmitere a  ştefetei  unui dialog între generaţii, a înscris în program un moment : O cană cu apă la rădăcina platanului.  Unul dintre colegii de promoţie a şi scris o Odă platanului.

Acelaşi coleg îmi scrie:- Minunea minunilor cred că o constituie faptul că tânărul, semeţul , umbrosul , coleg de generaţie, PLATAN, s-a constatat, este un tânăr, semeţ etc etc şi veritabil…ARŢAR.

Cei care au  plantat ARŢARUL – PLATANUL sunt rugaţi să  pună pe tulpina pomului ce l-au sădit un înscris lămuritor.

Am dori să ştim la ce pom vom pune în toamna anului  o cană cu apă. Nu de altceva, dar  şi stejarul, şi frasinul, şi platanul , şi arţarul ne sunt la fel de dragi.

Specialiştii în silvoterapie pot face aprecieri dacă umbra de platan-arţar poate fi vindecătoare pentru elevii care chiulesc de la ore! Ar putea să existe mai mare grijă de a nu se mai usca şi acesta : platan sau arţar!

Gh. Calotă, Brăila