Acum câteva zile un ministru şi-a înaintat demisia pentru că a lipsit comunicarea în luarea unei decizii privind întocmirea, aprobarea şi publicarea unei Ordonanţe de Urgenţă. Şi, ghinion, ordonanţa avea numărul 13.

Într-un oficiu de mediere, s-a ajuns la desfacerea unei căsătorii , cu acordul ambelor părţi, pentru că, din lipsă de comunicare, ?!, deşi comunicare a existat din moment ce fiecare se acuză de ceva, ambii soţi nu se mai suportă!

În multe oraşe din ţară, proteste. În capitală, proteste şi proteste!

Seară de seară, la toate posturile de televiziune, talk-show-uri cu oameni politici, partizani declaraţi sau aparent independenţi, formatori de opinie,oameni de decizie în unele cazuri, toţi, dar absolut toţi, invocă lipsa, nevoia de comunicare în aprecierea, evaluarea şi diagnosticarea neliniştii ce se resimte peste tot în ţară.

Cine, cui, ce, cât, cum să comunice nu se înţelege niciodată!

Până nu se va înţelege că ceea ce numim COMUNICARE este un PROCES COMPLEX bazat pe DIALOG, până nu se va înţelege că dialogul este, trebuie să fie!, SCHIMB DE IDEI-CUVINTE, NU DE VORBE şi că reuşita acestuia ţine de disponibillitatea la dialog, nivelul de cunoaştere, informaţia şi puterea de înţelegere, în sens larg şi în sens restrâns,  ale celor angajaţi în dialog, nu la taclale sau la taină pe marginea şanţului, nu se va ajunge niciunde!

Pentru ilustrare: Intr-o FAMILIE, armonia se bazează pe dialogul dintre soţ-soţie. Aceştia, solidar şi de comun acord, tacit sau declarat, stabilesc momentul când dialogul lor trebuie şi poate fi desfăşurat în faţa copiilor, serviciile secrete, absolut necesare în viaţa comunităţii, află uneori  ceea ce le interesează de la copii! Nu copiii sunt de vină! Natura dialogului se schimbă când, în discuţie, intervin părinţii unuia dintre soţi! În societate… Uneori, din lipsă de comunicare la nivelul grupului, apar neînţelegeri! Şi nu totdeauna din rea intenţie! Totdeauna însă… celălalt e vinovat!

Copiii de la părinţi învaţă să se supere, să  se certe şi să ierte! Uneori părinţii, omul totdeauna învaţă,  ar trebui să înveţe de la copii, copii nu mai pot fi, cum să se împace!

Arta împăcării este în mâna copiilor. Părinţii nu au decât să-i descifreze resorturile, că mare nevoie este de împăcare!

Gh.C.Br.