… cel puțin într-un punct ne întâlnim: nu totul e de vânzare, iar amintirile cele mai dragi ale copilăriei trebuie păstrate într-un loc prețios, fie el măcar al inimii.

Citez dintr-un răspuns primit de la un distins actor giurgiuvean. Şi o fac, pentru că mi-a plăcut răspunsul. De-ar fi să îndrăznesc totuşi o completare, aş spune că nu doar amintirile copilăriei  pot avea un loc preţios, ci, de ce nu, amintirile plăcute ale vieţii rămân ca zestre pentru fiecare dintre noi.

Întrebarea este dacă nunta, taina nunţii, evenimentul poate cel mai important  din viaţa noastră, pentru că acest eveniment al vieţii  anunţă, drept consecinţă, botezul, este de vânzare?

Bucuria nunţii era eveniment pentru sat! Ţăranul nu cerea bani colectivitîţii pentru a-i umple curtea şi chiar a juca în hora mare!

De când cu televizorul, se poate vinde şi nunta, şi divorţul, şi gâlceava dintre noră şi soacră, dintre  mamă şi copii!!!

Şi, dacă se vând bine, de ce să nu aibă omul mai multe nunţi, mai multe divorţuri, gâlcevi nenumărate şi acestea, dacă se poate, transmise în direct!

Priveşti la televizor, te minunezi de fastul nunţii uneori, de opulenţa afişată ostentativ alteori, de aroganţa unor nuntaşi care ţin să se vadă invitaţi la nunta nu ştiu cărei vedete, de …, de…

Precum Moromete întrebându-l pe Cocoşilă: -Ce zici tu, Cocoşilă, de chestia asta, fără a avea nimic cu telespectatorul  care stă comod în fotoliu şi se delectează,  fără a mă întreba dacă miile de euro pentru a se transmite in direct nunta sunt impozitaţi, precum intenţiona un parlamentar să impoziteze oul luat din cuib pentru a fi servit cald la masa ţăranului venit de la câmp, fără a critica politica de program  a televiziunilor, mă întreb şi eu:- Ajută toate astea apărării ideii de FAMILIE?

Un ţăran hâtru de la mine din sat, ridicându-şi pălăria pentru a-şi  scărpina creştetul asudat de arşiţă, ar zice:-Nu ştiu, zău, Stoico!

Zic şi eu la fel!: – Nu ştiu…

Gh.C.Br.