În timpul evenimentelor din decembrie 1989, cred că era 22 decembrie spre seară  când, parcă venită din fundul pământului sau slobozită de Sus, am auzit o voce gravă strigând :-Opriți măcelul !N-am ințeles pe dată dacă este o rugăminte sau o poruncă salvatoare . În București, în fața Comitetului Central se trăgea besmetic, iar Biblioteca Centrală Universitară era în flăcări și Muzeul Național devenise ținta furiei dezlănțuite.Mi-am amintit de toate  acestea într-o seară privind imagini din războiul din Ucraina

Uimit de ceea ce vedeam, intrigat de absurditatea războiuluui, speriat de cruzimea agresiunii nemotivate asupra unui stat suveran șj cu granițe recunoscute, m-am trezit strigând OPRIȚI MĂCELUL !

De bună seamă, deși  tot măcel, actorii sunt alții  iar dimensiunea distrugerilor pricinuite  unui popor care se apără sunt apocaliptice. De numărul morților, se sparie gândul, cum ar zice cronicarul și. nrdumerit, te-ntrebi:-Pentru ce ? !

^{În   BIBLIE, Corinteni, capit.13, se spune3…}Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n’aş avea dragoste, nu sînt nimi³ Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n’aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Privind fotografiile de pe  frontal din Ucraina, ascultând jeluirea unor mame care și-au luat  copiii și au plecat în lume din fața urgiei pricinuită de un popor frate, de aceeași origine slavă, închinându-se în aceeași biserică de rit ortodox, speriat de vremmurile care ne-au fost date să le trăim implorând  mila lui Dumnezeu, îndrăznesc să completez textul biblic cu un verset :- Dacă PACE NU E, NIMIC NU E

Dacă ceea ce se striga  în București în 1989 suna a rugăciune, ceea ce se strigă acum aș vrea să fie înțeles ca o poruncă salvatoare !

Știu că  libertatea omului, ca ființă socială, se oprește la a nu deranja libertatea altuia ! Un popor, mare sau mic,  este liber, sau ar trebui să fie liber !,  să-și decidă singut  drumul în istorie !

Găsesc  scris că :„Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis : „Pace vouă !” Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

Dar El le-a zis : „Pentru ce sunteţi tulburaţi ? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă ?”

Ce a spus şi a dăruit atunci pe moment Domnul Isus, când a venit între ucenicii Lui, (care ne amintim că erau plini de frică, de spaimă şi tulburaţi)? „Pace vouă!”

Domnul Isus le-a a adus lor pacea, dar ne-o aduce şi nouă, deoarece El ştie când nu mai avem pace şi primind pacea Lui ne transformă vieţile în bine ! Luca 24 : 36 – 37

* Imaginile sunt preluate de pe Internet.

Gh.C.Br