M-a întrebat cineva deunăzi ce părere am despre… În loc de răspuns, surprins de întrebare, m-am apucat să-i povestesc: – La sfârşit de august, am mers la Bucureşti cu trenul.Lume multă în gară. S-a umplut  vagonul. Oameni de toate vârstele. Tineri, mulţi tineri. M-am simţit bine la început. O linişte apăsătoare!

Toţi, aproape toţi şi-au scos telefoanele mobile si tabletele, unii chiar şi laptopurile!. Trenul, tren românesc, avea priză pentru internet!

Ca un Moş Gheorghe la expoziţie al lui Spiridon Popescu, m-am uitat minundu-mă de ceea ce văd. Toţi priveau atent nişte tablete, aşa le zice!, unii râdeau de ceea ce vedeau, alţii vorbeau cu cineva. Am avut impresia ciudată că în vagon se află şi oameni pe care nu-i vedeam eu!

Şi, ca să-i răspund amicului, îl întreb şi eu: – Ce părere ai dacă vagonul de tren ar fi o sală de clasă în care elevii, cum intră profesorul, toţi elevii, hai să spunem că doar cea mai mare parte a lor, ar scoate telefoanele şi tabletele?! Şi profesorul trebuie să predea o lecţie nouă.

Mi se spune că hotărârea Consiliului Naţional al Elevilor  este de a li se permite elevilor să vină la şcoală  cu tehnica nouă de învăţare!

Gândindu-mă că am susţinut ca bună măsura de a se introduce informatica, drept obiect de studiu, încă de la clasa a V-a, dar simţind că mai întâi elevii ar trebui să ştie că în anumite locuri publice, şi sala de clasă este un asemenea loc, telefoanele mobile se blochează, apreciez că nu pot fi decât pentru contra.

Ciudat cum toţi au dreptate!

Totuşi…

Profesor Gheoghe CALOTĂ, Brăila