Încet-încet, ne pierdem raţiunea de a fi! Ca naţiune, ca popor, ca întreg, ca România! Ca România de altădată, o ţară a tradiţiilor creştine, sănătoase, virtuoase! O naţiune dată ca exemplu pentru toleranţă, răbdare, bună înţelegere, bună credinţă, bun simţ! Un popor format din oameni destoinici, de ispravă, serioşi, competenţi, buni profesionişti în meseriile lor, un popor păstrător şi continuator demn al obiceiurilor de veacuri, transmise cu folos din generaţie în generaţie! România de acum nu mai seamănă cu „grădina Maicii Domnului” pe care o ştiam, nu mai este leagănul copilăriei fericite a generaţiei noastre lipsite de gadgeturi, şi chiar mai recentă a copiilor noştri, nu mai este mângâierea chipului senin din zilele de sfârşit ale bătrânilor noştri. E o Românie care strigă după ajutor, ţipă după vremurile frumoase şi preceptele morale uitate, cheamă trecutul şi nu-şi poate prevesti viitorul! Un viitor, din păcate, sumbru pentru generaţiile care vor veni şi ne vor înlocui…

Dacă nu conştientizăm măcar în ceasul al 12-lea prăpastia în care am căzut, poate fără voia noastră, sau poate cu vinovăţia fiecăruia dintre noi, va fi vai şi amar de noi, ca ţară, naţiune şi popor! Ne paşte un faliment moral şi social dureros, care se pliază nefericit peste coma indusă traversată din punct de vedere economic de câţiva ani buni încoace, de la izbucnirea crizei.

Oameni buni! Doamnelor şi domnilor! E timpul să ne trezim din reveria veninoasă ce ne-a acaparat până nu va fi prea târziu. Poporul român a ajuns într-o situaţie alarmantă, disperată chiar, este în moarte clinică, şi nimeni nu ne poate spune cât va mai dura agonia trăită în fiecare zi, de marea majoritate dintre noi. În timp ce guvernanţii trâmbiţează creşterea economică de nu ştiu câte procente în fiecare an, mulţi români nu au ce pune pe masă, nu au locuri de muncă, li s-a terminat şi perioada de şomaj şi colţii disperării îi devorează psihic când se văd neputincioşi în a le asigura un viitor cât de cât decent copiilor lor…

Dincolo de traiul de zi cu zi din ce în ce mai greu de suportat, există parcă şi o orchestră nevăzută îndreptată împotriva românilor de rând prin intermediul nocivităţii celor mai multe dintre emisiunile de televiziune, propagatoare ale stării negative generalizate şi furnizoare doar de informaţii bolnăvicioase, că ţi-e şi lehamite să mai porneşti televizorul! Dincolo de paradigmele realităţii, există parcă o mână invizibilă care regizează şi difuzează în mod magistral starea negativă în min?ile oricum deja năucite ale românilor. Poporului i se transmite permanent un sentiment incontestabil de frustrare, de neputinţă, de ignoranţă, de haos generalizat, fapt ce determină transformarea românilor noştri cândva sănătoşi la minte şi la trup în nişte marionete, nişte fiinţe robotizate, deprimante şi deprimate, fără idei, viziuni, proiecte, principii, noţiuni călăuzitoare, fără orizont… Acest proces incredibil seamănă cu o spălare generală a creierelor românilor, ajungându-se până într-acolo încât nimeni nu mai are nici o dorinţă de mai bine, de a face ceva constructiv în ţara asta, de a dezvolta un proiect, o idee, o şansă…

Dacă prezentul e atât de catastrofal, viitorul sună şi mai rău! Copiii noştri nu mai au modele, bătrânii sunt asupriţi şi încovoiaţi de griji, iar oamenii care mai vor şi ar putea teoretic să mai facă câte ceva, o mică afacere, un proiect familial, un banal curs de calificare, se simt inutili şi sunt descurajaţi total de tot ceea ce se întâmplă şi văd în jurul lor, în fiecare zi!…

După ce ani de zile românii au fost momiţi cu tot felul de promoţii bancare fals încurajatoare, pentru a cădea în capcană, acum toţi oamenii de bună credinţă care au crezut în mirajul băncilor au ajuns să fie târâţi prin tot felul de procese interminabile şi ameninţaţi cu pierderea locuinţelor. Părinţii sunt înnebuniţi că nu reuşesc să asigure traiul copiilor care termină şcolile şi nu-şi găsesc locuri de muncă, ori, mai grav, îşi  întemeiază o familie şi trăiesc tot din pensiile de mizerie ale părinţilor. Nici oamenii care au o mică afacere nu se simt mai bine, deoarece angajatorii, pe nedrept şi exagerat numiţi în derâdere „patroni” de către mass media, sunt înspăimântaţi de măsurile draconice care se iau peste noapte împotriva lor, ei fiind obligaţi să fie informaţi cu sumedenia de modificări legislative apărute aproape zilnic, fapt din cauza căruia nu mai sunt în stare ori în putere să se mai gândească şi la strategii de dezvoltare.

Cam aceasta este radiografia unei ţări muribunde şi fără busolă numită România! Nu are rost să mai vorbim de politică…

Liliana Ciobanu,

Deputat independent de Giurgiu