Nenumăratele personaje din rândul comercianţilor, meseriaşilor sau lăutarilor au făcut faima Giurgiului de odinioară, alături de personalităţile publice. O figură reprezentativă în peisajul Giurgiului de altădată este cea a lui Tănăsică Birjaru’, pe numele său adevărat Anastase Stăncescu (1883-1950).

Pseudonimul „ Birjaru’” i-a fost atribuit de concetăţeni din cauza faptului că Tănăsică era proprietarul a nu mai puţin de zece trăsuri, şase cupeuri (trăsuri de lux închise), patru camioane (vehicule cu tracţiune animală, prevăzute cu platformă şi folosite la transportul mărfurilor) precum şi alte câteva birje (trăsuri de piaţă).

Cu o asemenea bază materială este lesne de înţeles că Tănăsică Birjaru’ ţinea, la propriu, în mâinile sale hăţurile transportului local.

La toate acestea s-a adăugat şi un restaurant – „Hanul Roşu” – ce a funcţionat pe locul pe care astăzi se află complexul ASCO (vizavi de Primărie). Tot la această locaţie îşi avea Tănăsică Birjaru şi grajdurile cu caii săi faimoşi – loc în care venea în fiecare noapte pentru a-şi aranja şi ţesăla  „motoarele putere”.

Reşedinţa familiei Stăncescu se afla pe locul pe care astăzi este construită casa reputatului avocat Dragoş Ujeniuc (lângă Piaţa Centrală).

În lumea afacerilor, Tănăsică Birjaru’ se remarcase prin rezultate deosebite devenind repede posesorul unei impresionante averi.

Era un mare amator de baluri şi zaiafeturi, de altfel, nelipsite din viaţa de societate a giurgiuvenilor, multă vreme povestirile picante despre aventurile sale mondene alimentând cu vârf şi îndesat… gura târgului.

Cine nu a auzit de celebrul „blestem” autohton: „avea-r-ai moartea lu’ Tănăsică Birjaru”? Cine nu vorbea la vremea aceea numeroasele sale escapade amoroase?

Cu ani în urmă, giurgiuvenii băgau mâna în foc, povestind la un şpriţ, că pe strada X, din casa lui Y, Tănăsică a reuşit să fugă doar în izmene iarna şi/sau în chiloţi vara, de la o ibovnică, în puterea nopţii, fiind cât pe ce să fie prins de soţii încornoraţi.

Se spune că Tănăsică Birjaru’ avea un şarm căruia îi cădeau pradă numeroase femei, unele chiar căsătorite, de condiţie foarte bună, consoarte ale unor feţe notabile din oraşul Giurgiu.

Tănăsică purta haine negre, papion sau lavalieră, sacouri impecabil croite de marii croitori ai Giurgiului dar şi ai Bucureştiului.

Se pare că necruţătoarea moarte l-ar fi prins în pat cu o amantă. Speriat de bătăile soţului la uşa casei celui înşelat, Tănăsică a suferit un infarct, râmânând peste trupul ibovnicei. De aici a pornit şi blestemul de care pomeneam anterior.

Mai sunt alte zeci de legende despre viaţa şi escapadele lui Tănăsică Birjaru’.

Dincolo de toate aceste povestiri, uneori spuse la gura sobei, Tănăsică Birjaru’ a fost prin excelenţă un negustor cinstit, un om harnic şi tare cumsecade, care se respecta, umblând, aşa cum am mai amintit, îmbrăcat foarte elegant, răspândind în jurul său aromele celor mai fine parfumuri, înnebunit să converseze şi (mai ales) să flirteze cu damele…

Mai trebuie să amintim că, înainte de toate, nu şi-a neglijat familia. Prin alianţă, familia Stăncescu s-a înrudit mai târziu cu familia neamţului Hentze-proprietarul fabricii de cărămidă. Fata lui Tănăsică a locuit cu soţul ei Walter Hentze într-o splendidă casă, fostul sediu al ROMSIP, vizavi de sediul PNL Giurgiu.

În sfârşit, să mai adăugăm la ceea ce am scris despre Anastase Stăncescu şi faptul că era deosebit de generos cu cei săraci, pe care îi ajuta, el având obiceiul ca atunci  când copiii săraci luau premiu la sfârşitul anului şcolar, să-i plimbe ore în şir cu trăsurile sale pe străzile oraşului Giurgiu.

Vasile Arcanu

Aici odihnește celebrul Tănăsică Birjaru!

P.S. Fotografiile postate pot fi descărcate pentru a fi folosite în scop personal. Cei care doresc să le utilizeze în scop comercial sunt rugați să contacteze autorul articolului.